mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXX)

Liderii pucioşi pretind că “strigarea de la Pucioasa” este “cuvânt de slavă” şi este totuna cu “ziua venirii Domnului”, iar Domnul Se preaslăveşte cu însăşi strigarea Lui. Dacă este aşa, dacă acest lucru este adevărat, atunci preaslăvirea Lui este nepermis de ştearsă şi de nebăgată în seamă de către oameni, faţă de felul înălţător şi universal şi în care este ea proorocită de Sfânta Scriptură că va fi, deoarece prea puţini sunt cei care preţuiesc “strigarea de la Pucioasa” ca pe “o lucrare excepţională a lui Dumnezeu”:

“Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig. Cuvânt de slavă Mă fac peste pământ […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Acelaşi mesaj revine însă şi declară că nu “strigarea şi cuvântul ei de la Pucioasa” este totuna cu “ziua venirii Domnului”, ci liderii pucioşi înşişi, denumiţi aici “fiii care ascultă cuvântul de la Pucioasa” şi “fiii venirii Domnului”, ei sunt cei care neapărat trebuie să devină şi să fie “ziua venirii Domnului” şi“cunună pentru venirea Lui”:

“Iată, fiilor care îmi ascultaţi cuvântul, Lazăr era mort în mormânt şi M-a auzit şi a înviat şi a stat înaintea Mea, dar toţi cei vii care Mă vedeau şi Mă auzeau n-au voit să Mă audă, n-au voit să ştie cine sunt Eu şi de unde sunt şi că sunt Mântuitorul Care vine. Dar voi, fiţi fiii venirii Mele şi aşezaţi-vă la trudit pentru ziua Mea. Aşezaţi-vă ziua Mea şi fiţi ziua venirii Mele, fiţi lumină din lumina Mea peste pământ şi daţi ziua Mea oamenilor de pretutindeni, ca apoi să Mă arăt drept şi biruitor. [...] Daţi-vă Mie ramuri şi flori şi fiţi Mie cunună pentru venirea Mea, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Nu poporul creştin rătăceşte prin pustiul necredinţei, ci “Dumnezeul” Pucios rătăceşte pentru “poporul” Său prin pustiul neamului omenesc. Rătăcirea Lui, atunci când a ajuns la cifra rotundă de patruzeci de ani, a fost proclamată “o biruinţă peste încuietorile în care omul cel mincinos L-a ţinut pe El sub tăcere”, deşi tocmai El a fost Acela care a impus poporului Său să lucreze în mare taină şi să ascundă “lucrarea” de la Pucioasa, ţinând-o ca un mincinos sub tăcere, nevăzută de ochii lumii. După 40 de ani în care S-a tot planificat cu venirea Lui şi S-a anunţat pe Sine că va veni Judecător în curând, iată că acum El anunţă că a venit biruitor (în luna mai, anul 2000; au trecut însă 10 ani de atunci şi nimeni nu poate să confirme încă această falsă “venire” nici ca biruitor, dar nici măcar ca biruit):

“Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit biruind încuietorile în care omul cel mincinos Mă ţine sub tăcere, Mă ţine nevăzut de oameni. Dar am ieşit cu poporul Meu din zilele acestea şi l-am pus să cânte peste pământ cântarea celor răscumpăraţi, cântarea Mea, cuvântul Meu, care cheamă la viaţă pe tot omul, trâmbiţa de înviere, cel de al şaptelea înger, Domnul, Eu şi cartea judecăţii făpturii. Patruzeci de ani am strigat cu cuvântul să iasă omul de sub judecată, să iasă singur, că Eu îi stau în ajutor cu îndemn ceresc. Să iasă i-am spus, că vin Judecător curând, curând. I-am spus, şi apoi am venit ieşind biruitor deasupra cu cuvântul de înviere, căci cuvântul nu se poate lega, şi el umblă adunând sub viţa sa pe cei ce se aleg de partea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Încă de pe vremea Verginicăi, ascunderea nu venea de la om, ci venea de la “Dumnezeul Pucioasei”, care-i cerea omului să facă din cuvânt un sul ascuns până în ziua ce mai de pe urmă:

“Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-4-1965)

Însăşi Verginica era un “vas ascuns” de vederea şi înţelegerea oamenilor şi a preoţilor, ca ei să nu vadă şi să nu înţeleagă mesajul înnoitor pe care ea îl aducea peste pământ:

“Acest vas este pus în faţa creştinilor, în faţa preoţilor, dar în chip ascuns, şi se descoperă numai în pilde.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-1966)

Creştinii pucioşi sunt îndemnaţi la ascundere şi chiar să iasă din biserica tradiţională şi să-şi facă lăcaşuri de cult separate, în case de rugăciune ascunse de ochii lumii şi ai autorităţilor ecleziastice:

“... Faceţi locuinţe ascunse, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu şi a vă ruga lui Dumnezeu. De ce vă spune Dumnezeu aşa, nu întreabă nimeni? Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a păstra cărţile sfinte. Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a intra în ele duminica.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-1976)