Ar Trebui Platite Serviciile Religioase?

[camy_d]

În prealabil postat de Dayana

Asa cum ne-am obisnuit, conducătorii religioşi percep taxe pentru serviciile religioase prestate, de pildă, pentru botezuri, nunţi şi înmormântări.Unii clerici sunt salariaţii statului, fiind plătiţi pentru a ţine ceremonii, a se îngriji de enoriaşi şi a deschide cu o rugăciune şedinţele zilnice ale organelor legislative. E adevărat, aceste servicii sunt probabil apreciate. În plus, bisericile au cheltuieli de funcţionare ce trebuie acoperite. Dar aprobă oare Biblia aceasta practica de a percepe taxe pentru serviciile efectuate,sau chiar de a-i face pe oameni să se simtă obligaţi să plătească pentru acestea?
Când Isus Cristos a fost pe pământ, conducătorii religioşi iudei, şi nu numai, încercau să scoată profit cu ocazia sărbătorilor religioase, mai ales cu ocazia Paştelui. A aprobat Isus acest lucru? Biblia spune că „a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele". El a zis: „Nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!" (Ioan 2:14-16).
O situaţie asemănătoare existase şi pe vremea profetului Mica, în secolul al VIII-lea î.e.n. Potrivit consemnării biblice, conducătorii religioşi ai Israelului 'detestau dreptatea', iar preoţii 'dădeau învăţătură pentru plată'. În acelaşi timp însă, ei susţineau că au parte de sprijinul lui Dumnezeu, spunând:„Nu este Domnul în mijlocul nostru?" (Mica 3:9, 11 ). Totuşi,Dumnezeu nu era în mijlocul lor, cu alte cuvinte nu-i aproba.Dimpotrivă, El chiar detesta purtarea lor, arătându-le clar acest lucru prin profetul său.
În prezent, mulţi conducători religioşi recurg la metode similare, ce vădesc lăcomie, transformând locurile lor de închinare în adevărate 'case de negoţ'. De fapt, ca întreg, unele organizaţii religioase se implică în comerţ, făcând o afacere profitabilă din vânzarea de icoane şi multe alte obiecte de cult (1 Ioan 5:21).
Când le-a poruncit apostolilor să predice vestea bună, să vindece bolnavi şi chiar să învie morţi, Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi" (Matei 10:7, 8 ). Adevăraţii săi continuatori nu trebuiau să pretindă bani pentru serviciile lor. Chiar Isus le-a dat un exemplu, slujindu-le altora fara să ceară vreun ban în schimb.
Imitându-l pe Isus, apostolul Pavel şi-a îndeplinit serviciul religios „fără plată" (1 Corinteni 9:18). Când a avut nevoie de bani, a muncit confecţionând corturi (Faptele 18:1-3). De aceea a putut spune despre el şi cei ce l-au însoţit în călătorii de misionar: „Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulţi" (2 Corinteni 2:17).

Nu primesc preoţii bani pentru orice serviciu religios şi nu zic n-ai dat banul nu te ajut. La Liturghie poţi să donezi bani sau nu, nu te trage nimeni la răspundere, la spovedanie la fel, eu uneori am şi uitat să las bani la spovedanie şi nici preotul nu mi i-a cerut. Binecuvântările sunt gratuite. Nu primeşte Biserica atâţia bani, câte servicii spirituale face.
Normal că Biserica are nevoie de donaţii, că nu ne hrănim doar din rugăciune, au nevoie şi preoţii că-s şi ei oameni şi trebuie să trăiască, are nevoie şi biserica de întreţinere, doar nu vreţi să le cadă tavanul în cap credincioşilor sau în loc să inspire tămâie la slujbă să inspire mucegai sau alte bacterii şi din acei bani se fac şi acte caritabile.
Probabil, scuzaţi-mă dacă greşesc, atunci când averile personale se puneau la comun, la începutul creştinismului, cred că şi Apostolii luau o mică parte, doar atât cât le trebuia.