Ce facem intr-o lume pestrita

În prealabil postat de Phoenix

Cred ca multi ar fi de acord ca traiul zilnic in armonie este ceva foarte greu de realizat in ziua de azi. Oriunde intorci capul, rautate, cinism, batjocura, scuipat intre ochi samd. Daca indraznesti sa nu fii de acord cu destrabalarea fara margini deja esti etichetat drept ipocrit, om care nu-si vede barna din ochi, bigot, om plin de ura, frustrat samd.

O gramada de oameni au justificari pentru orice, chiar si pentru atractia sexuala fata de rude de sange. Postam pana de curand pe un forum, si subiectele deschise acolo de diversi, teme de o coloratura extraordinara, includ relatiile intre mai multi parteneri, swinging, sado-masochism si lucruri de genul. Pur si simplu ramai cu gura cascata si cu foarte multa scarba in suflet. Singura trasatura considerata o valoare in ziua de azi este toleranta - toleranta fata de orice, inclusiv fata de avort si deviatiile sexuale. Deschiderea unora fata de felurite practici atat cat si impasibilitatea altora fata de ele, pe sistemul ''cine suntem noi sa judecam'', fac ca aceste lucruri sa intre in sfera banalului. Eu nu cer nimanui sa judece, doar sa nu promoveze.

Peste tot, pe forumuri (afara de cele centrate pe religie) e o avalansa de tineri educati de televizor, care te scuipa in ochi fara motiv, care nu cred in nimic decat in dreptul lor de a ii jigni in mod gratuit pe altii pentru a isi ridica stima de sine. Este debusolant si efortul de comunicare devine practic inutil. Cand ma gandesc ca in mare, oamenii cu care vrand-nevrand intru in contact intr-un domeniu sau altul, sunt asa in intimitatea lor, sub protectia anonimatului, simt ca lumea se duce iremediabil la vale si as vrea sa stau undeva pe varful unui munte, unde e liniste. Desigur ca e mai usor de zis decat de facut. Am renuntat la acea comunitate virtuala pentru ca era ca un fel de Prozac cu efect invers. Ateii sunt din ce mai numerosi si mai agresivi si tendinta pe care o ia lumea este una clara. Mai sunt si tot felul de propovaduitori perfizi ai pacii, care incearca sa convinga pe un ton dulceag ca acceptarea adulterlui este daruire, ca acceptarea deviatiilor sexuale va face lumea mai buna samd. Este dureros cata lume pune botul la minciunile lor.

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.

Si eu m-am gandit des la acesten aspecte.Am citit odata o predica a unui anglican,John Charles Ryle,care,in opinia mea,a sintetizat bine atat situatia cat si solutia.

,,Vreau să fiţi liberi de această sclavie,sclavia dependentei de parerea celor din jur. Vreau ca fiecăruia dintre voi să nu-i pese de părerile oamenilor, atunci când calea datoriei e clară.

Gândiţi-vă cât de iraţională e teama de oameni. Cât de puţin durează ostilitatea oamenilor, cât de puţin rău vă poate face."Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba, şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul?" (Isaia 51:12-13). Cât de nerecunoscătoare este această teamă.Rupeţi aceste legături, aruncaţi aceste lanţuri care vă leagă.Să nu vă ruşinaţi niciodată să-i lăsaţi pe oameni să vadă că vreţi să mergeţi în cer. Să nu consideraţi o ruşine atunci când arătaţi că sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. Nu vă temeţi niciodată să faceţi ce e bine.

Amintiţi-vă cuvintele Mantuitorului: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă" (Matei 10:28).

Fiţi plini de curaj. Nu vă îngrijoraţi ce va spune sau ce va gândi lumea: nu veţi fi întotdeauna împreună cu ei. Poate un om să vă mântuiască sufletul? Nu.Oare omul va fi judecătorul vostru în marea şi înfricoşătoarea zi a Judecăţii? Nu.Oamenii nu pot face astfel de lucruri. Atunci "Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi".(Isaia 51:7).

Sufletul vostru e etern. El va trăi veşnic. Lumea şi tot ce conţine ea va trece - fermă, solidă, frumoasă, bine organizată cum este, lumea va avea un sfârşit. "Cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde" (2 Petru 3:10). Lucrările oamenilor de stat, ale scriitorilor, pictorilor, arhitecţilor, toate au o viaţă scurtă: sufletul vostru vă trăi mai mult decât toate acestea.

Încercaţi să înţelegeţi că sufletul vostru este singurul lucru pentru care se merită să trăieşti. Este partea din voi la care merită întotdeauna să vă gândiţi în primul rând. Nici un loc, nici o slujbă nu e bună pentru voi, dacă vă răneşte sufletul. Nici un prieten, nimeni nu merită încrederea voastră, dacă priveşte cu neseriozitate la îngrijorările sufletului vostru.

Cel care vă răneşte pe voi, proprietatea voastră, caracterul vostru, vă face un rău temporar. Adevăratul vostru duşman este cel care unelteşte să vă distrugă sufletul.

Gândiţi-vă pentru o clipă de ce v-aţi născut în această lume. Nu doar ca să mâncaţi şi să beţi, să vă satisfaceţi dorinţele firii, nu doar să vă îmbrăcaţi trupul şi să urmaţi poftele acestuia oriunde v-ar conduce, nu doar să munciţi, să dormiţi, să râdeţi, să vorbiţi, să vă bucuraţi de viaţă şi să nu vă gândiţi la nimic altceva decât la timp. Nu,aţi fost meniţi unui scop mai înalt decât aceste lucruri. Aţi fost aşezaţi aici ca să vă pregatiti pentru veşnicie. Trupul vostru a fost intenţionat să fie doar o casă pentru spiritul vostru nemuritor. E o sfidare a scopurilor lui Dumnezeu să faceţi aşa cum fac mulţi - să faceţi sufletul vostru un slujitor al trupului, nu trupul un slujitor al sufletului.

Puneţi sufletul vostru nemuritor înaintea ochilor minţii voastre.Credeţi-mă, vine ziua când sufletul va fi singurul lucru la care se vor gândi oamenii, iar singura întrebare importantă va fi: "Este sufletul meu pierdut sau mântuit?"

Aveti aici un link catre un articol cu privire la Gandirea patristica.Sper sa va ajute.