cum ne educam copiii ?

[anna21]

Esti la primul copil si de aceea poti avea asteptari nerealiste de la el.
Si eu am facut greseli enorme cu primul copil deoarece am ascultat sfaturile altora..
Pe scurt eu eram prinsa intre sfaturile soacrei care aparent a avut copii "perfecti" care mergeau/vorbeau/stiau sa foloseasca toaleta de la 1 an!
Iar pe de alta parte aveam sfaturile mamei care spunea "dar, lasa-i draga sa se bucure de copilaria lor. Ce daca nu strange jucariile? Ce daca mananca cu mana? Mai bine un magar sanatos decat un savant ofticos".. Dar mama mea este credincioasa si crede ca un singur lucru trebuie sa-mi invat copilul: ascultarea de Dumnezeu. Si restul vin de la sine.

Ei, dupa ce mi-am terorizat primul copil (nu exagerez deloc) sa scot din el copilul perfect, am aflat cu stupoare ca de fapt soacra mea (dupa sfaturile careia ma ghidam) nici macar nu si-a crescut copiii! Ci sotul meu a fost crescut de bunica lui, care era foarte ingaduitoare!


Abia dupa al doilea copil am realizat cat de gresita era intreaga mea atitudine.
Sa-ti dau un exemplu: copilul cel mare este f dezordonat. Nici la 6 ani nu este capabil sa-si puna lucrurile in ordine (fara sa-i spun eu), zi de zi isi arunca hainele/incaltamintea pe jos, spre disperarea mea, zi de zi avem aceleasi discutii. Nu-l intereseaza ca e murdar pe maini, fata etc.
Al doilea copil este opusul: isi strange singur jucariile (a inceput sa faca asta cand nu avea inca 2 ani), pune lucruri in ordine (cuburile in cutia cu cuburi, masinutele in cutia cu masinute) si este f nelamurit cand nu stie unde este locul unui anumit obiect. Mai mult, il apuca cheful de strans cand celalalt se joaca cu jucarii (deci conflicte), ia jucariile din mana altor copii sa le puna "la loc", imi scoate obiectele din camara si le rearanjeaza dupa culoare/marime sau altceva ce i se pare lui potrivit... Deci am si cu el probleme de alta natura. Mai departe.. nu suporta petele, nu suporta sa fie murdar pe maini (ceea ce poate parea bine, dar NU este asa, ca nu vrea sa atinga mancarea dorita.. o prajitura sau ciocolata de teama ca se murdareste si este frustrat din cauza asta, prins intr-un conflict interior absurd).

Sunt diferiti radical si din alte puncte de vedere, dar am vrut sa subliniez un lucru. Ca de multe ori cand vrei sa institui obisnuinte te lupti poate chiar cu firea copilului. Ceea ce este usor pt unul (de ex. copilul mic face ordine cu placerea, ca asa este firea lui), pentru altul este f greu, iar pedeapsa poate fi nedreapta!

Fiecare copil este diferit si trebuie sa-l cunosti foarte bine pentru a sti ce functioneaza. Chiar in cazul copiilor mei, eu mai invat.
Pentru un copil mic, cea mai eficienta pedeapsa este retragerea afectiunii.. adica pur si simplu sa vada ca esti suparat.
Dar, un mare DAR.. indiferent ce pedeapsa ii aplici, fii atenta ca in timp se intoarce impotriva ta. Adica si copilul simte nevoia sa te "pedepseasca" si poate sa preia metodele tale. De ex. cu cel mare am aplicat "ignorarea" atunci cand comportamentul lui era indezirabil.
Ghici cum face el acum cand se "razvrateste": nu ma baga in seama. Vorbesc cu el ca si cu peretii si nici nu-mi acorda o privire. Dar deh, eu l-am invatat.

Cu cel mic am acum metoda "time out" adica il pun pe patul meu in dormitor cand nu se comporta frumos. Sta acolo cinci-zece minute si isi plange soarta.. apoi vine singur inapoi si este un pic mai ascultator.
Dar cu cel mare metoda aceasta nu functiona .. fiecare copil e diferit.