Citat:
În prealabil postat de AdrianAamz
Am lucrat si eu in tinerete pentru cineva care isi conducea afacerea tratandu-i pe ceilalti (parteneri de afaceri sau angajati) cu dispret, cu falsificari, cu bucati de adevar care camuflau minciuna...
Ajunsesem sa ma simt foarte rau psihic si nu intelegeam de ce, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca totul se datoreaza energiei negative pe care acel om o imprastia in toate partile.
Intr-o zi, mi-am facut bagajul si am plecat fara sa ma mai uit in urma.
Am avut , desigur, ganduri de razbunare, uneori cumplite, ganduri de dat in judecata si de denunt la organele financiare si nu numai...
Dar pana la urma am zis "Kismet !" ... adica am lasat soarta sa se ocupe de fiecare.
Si in cativa ani, eu am urcat pe scara profesionala si sociala pana la cote nevisate, iar el a ajuns mai rau decat ar fi ajuns daca as fi pus in miscare mecanismul razbunarii, al justitiei, etc.
|
Din pacate, aceste minciuni nu afecteaza doar angajatii si partenerii, afecteaza poate tot anturajul sau.Daca-mi fac bagajul si plec, lucru foarte usor de facut pentru mine, ma gandesc ca poate fac rau altor persoane prin nepronuntarea adevarului, acestia vor fi in continuare manipulati si mintiti.
Nu am ganduri de razbunare in justitie sau mai stiu eu ce, pentru ca as putea sa inchei activitatea societatii respective doar printr-o anonima cu specificarea exacta a fraudelor. (e vorba de societatea amicului, cea care are contractul de management, nu de cea straina, cu afacerea, aceea are o activitate exemplara).Nu voi face asta, pentru ca nu e genul meu si consider ca razbunarea inseamna rautate.