Cum judecati voi cu mintea voastra??
Prin o durere, ori printr-un necaz,boala sau varii mijloace ...Dumnezeu pune varguta pe noi si ne trezeste la realitate si atunci ne îndreptam spre EL.Dar, cand faci erori ireparabile cum te mai poti salva sau ce mai poti salva?
Nu pot scrie aici tot ce mi-as dori si tot ce simt sau gandesc,însa mi-ar placea sa aud ale voastre juditii,daca pot sa le spun asa.
L-a 23 de ani m-am casatorit cu primul meu barbat din viata mea,dar a durat doar 3 luni. Barbatul pe care-l credeam principe azzuro s-a dovedit a fi violent. Cu prima palma, în ideea ca vor veni si celelalte, am rupt o casnicie plecand si neuitandu-ma în urma si neacordandu-i macar a doua sansa.Anii au trecut si tacere multa. Mai tarziu,dupa vreo 5 ani, un baiat cu stare economica mai buna decat a mea s-a întamplat ca sa-mi plateasca toata înmormantarea lui tata...
Am ajuns sa fac o casatorie din constiinta sau din obligatie fata de el.Acest sacrificiu l-am facut ptr tata dar nu am sa-nteleg niciodata de ce s-a legat de mine stiind ca nu-l iubesc. Am dus traiul greu si toate acestea la urma urmei st convinsa cA SE DATOREAZA ptr pacatele mele facute. Am nascut si un copil hidrocefal la care traieste cu un drenaj dar slava Domnului e bine acum! Ptr 17 ani am dus crucea dar si pe aceasta am lasat-o jos.Am divortat.Din 2 solutii pe care le aveam :ori fac pace cu sotul meu ori raman singura toata viata, am ales sa raman singura decat rau acompaniata. Eram linistita,în pace, ma obisnuisem cu înfranarile, cu lipsurile,ma rugam la Dumnezeu sa-mi conduca
EL pasii caci eu de cate ori am facut pe cont propriu am dat gres. Nustiu ce sa cred daca e destinul sau un caz,întamplarea a facut sa dau de primul meu sot. În cele din urma ma vrea înapoi.Eu nu ma vad, nu mai am curaj...dar o parte din inima mea spune da,cealalta spune nu!Ce-am taiat nu se mai lipeste. Voi ce credeti? Puneti-va în postul meu,ce a-ti face? Eu am ales deja dar tin sa vad si alte pareri. Sper ca am fost destul de explicita. Am scris acestea, poate ca va fi de folos ptr tinerii care, ca si mine pot alege un lucru gresit într-un moment gresit din viata lor. Nu va pripiti si nimic fara Dumnezeu.
|