Religia pentru prescolari

[delia31]

În prealabil postat de Lilith23

Nu mi se pare ciudat. Eu am (ne)credinţa mea, nu înseamnă că vreau ca alţii să o împărtăşească. Mai ales copiii. Eu am crescut cu credinţă, mergeam la biserică, aveam cărţi de rugăciuni şi Biblia pentru copii. Mă rugam înainte de masă, dimineaţa, înainte de culcare. Şi cred sincer că fără credinţă, în acei ani fragili ai vieţii mele, nu aş fi ajuns omul care sunt azi.

Interesanta stare, Lilith. Poate e veriga lipsa dintre certitudine si incertitudine, sau cum zicea Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu: indoiala e jumatatea drumului dintre credinta si necredinta si poate duce fie la una, fie la cealalta.

Pot sa-ti zic ceva vizavi de cuvintele tale subliniate? Zic oricum ca sa luam toti aminte. E vorba de cuvantul de incheiere din pledoaria unui avocat al unui tanar de 18 ani condamnat la inchisoare pentru crima.

Cuvânt de încheiere
"Domnilor, însărcinarea ce am primit-o este foarte uşoară. Acuzatul îşi
recunoaşte vina, prin urmare e puţin de apărat la dânsul Totuşi, mă simt chemat să spun câteva cuvinte.

Inaintea mea şi a judecătorilor văd pusă Crucea; se află aici, în sala în care acuzatul va fi condamnat, îmi pun, însă, întrebarea de ce nu
se găseşte Sfânta Cruce şi în şcoli, în fiecare sală de învăţământ, oriunde se află şi învaţă copiii.

De ce condamnatul vede crucea abia astăzi, aici, în sala de judecată, când este prea târziu?

Dacă i s-ar fi arătat încă de pe băncile şcolii,
sunt sigur că astăzi acest tânăr nu ar mai fi aici, în postura de criminal.

Domnilor, Dumneavoastră sunteţi adevăraţii vinovaţi! Pe voi vă acuz! Prin
Dumneavoastră se seamănă în popor necredinţa. Condamnaţi pe clientul meu,
căci aceasta este meseria Dumneavoastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!"

Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în
1910

..asa ca bine faci ca nu vrei sa fie lipsiti copiii de credinta.