deznadejde si disperare

[CelMandru]

În prealabil postat de Marimira

Astazi m-am gandit din nou la tine. Mi-am amintit de tine cand ma rugam, as fi dorit daca se poate, sa stiu numele tau de botez ca sa ma rog si eu pentru tine.

In alata ordine, doream sa-ti mai marturisesc ceva; eu am trecut prin ceea ce treci tu, am avut starile tale apasatoare de deznadejde, le-am traversat cu ajutorul rugaciunilor multor oameni, parinti, frati si surori intru ale credintei.

Am inteles insa urmatoarele...dupa ce a trecut "valul cel mare", (nu ca acum s-ar fi terminat furtuna!), ca eram prea incrancenata in dorirea rezolvarii situatiei mele...care oricum era (inca este) tare grea! Dupa vreo 3 ani de rugaciune...nu se vedea mare lucru si simteam la fel ca tine...mi s-au adus critici...mi s-a spus ca vin la biserica si tot cer in rugaciuni ce anume si cum sa-mi rezolve Dzeu situatia...ca la un prestator de servicii...in fata lui Dzeu conteaza foarte mult starea inimii noastre...atitudinea...sa ne smerim...CUM?...incercand sa acceptam orice ne trimite, cu sufletul sa acceptam! Sa spunem: daca asa se intampla, stie Dzeu de ce si asa trebuie sa fie!

In tot acest timp noi continuam sa ne facem pe cat ne sta in putinta (nu conteaza cantitatea ci calitatea rugaciunii, sa spunem oricat de putina rugaciune, dar din inima!), adica sa urmam treptele rugaciunii care sunt acestea:
- de slavirea lui Dzeu;
- de multumire;
- abia in final de cerere.
De aceea ti-am recomandat acel psalm, intelegandu-se ca si in cel mai crancen necaz, noi sa ramanem constanti cu inima in credinta noastra!
Deci, sa-I aducem slava, sa-I multumim (pentru toate cate a gandit sani Le trimita) si sa-i cerem toate cate crede El ca ne sunt de trebuinta si de folos, nu cate credem noi!

Doamne eu voiesc asa, dar faca-se voia Ta si nu a mea!

Dzeu sa-ti ajute sa traversezi cat mai repede aceste stari apasatoare, te rog dc vrei sa-mi spui numele tau de botez, conteaza mult sa ne rugam unii pt. altii.

Am şi eu o rugăminte la matale. Ai putea să încerci să nu mai scrii numele Tatălui prescurtat? Nu cred că te doare mânuţa să o faci. Mă ustură la privire când văd aşa batjocură, căci e batjocură să ştii...indiferent că a fost cu intenţie sau fără...Cu toţii facem greşeli...poate că şi eu am scris la rândul meu aşa, dar s-a găsit cineva să-mi spună. Eu acum am făcut-o ca pe o datorie...acest cuvânt nu-i orice cuvânt. Nu te joci cu el, ca şi când ai completa un rebus. Unii oameni nu aruncă la gunoi, nu mototolesc foaia pe care e scris numele Domnului, indiferent de importanţa acelei "banale" hârtii.

Nădăjduiesc că nu te vei supăra pe mine. Sper că ai înţeles că nu am făcut asta de dragul de a te întrista, sau de a mă simţi eu bine. Iertare pentru îndrăzneală. Doamne ajută!