deznadejde si disperare

În prealabil postat de ilinca20

m-am simtit penibil sa ma milogesc cand eu am un cv asa bun. m-am simtit foarte prost.

Nici eu nu m-am simtit prea bine cand, in ciuda cv-ului meu am fost tratat ca un incepator si ca un neica nimeni. In plan omenesc multe nedreptati putem spune ca se petrec.
Dar toate au rostul lor. Dumnezeu are o pedagogie anume, o stim bine din Biblie si din mii de marturii.
Cartea lui Iona, citita cu atentie, dezvaluie cateva lucruri din pedagogia divina. Apoi Cartea lui Iov etc. etc.
Incepem prin a ne incapatina si sfarsim in functie de ce invatam din raspunsurile noastre la lectiile vietii.
Ilinca, mandria ta si iubirea de iluziile tale ma infioara... Slava ta desarta e aproape la fel de mare ca a mea... Pentru ca sunt om patit, te rog sa iei aminte la ce ti se intampla si sa faci curatenie. Cazi la Hristos, nu mai face literatura ieftina pe net. Te joci cu viata ta, vad bine, de dragul unor scheme de functionare mintala preadolescentine.
Ceea ce ti se intampla te descrie: mandrie, egoism, suferinta crancena pentru ca lucrurile nu ies asa cum vrei tu. De ce ar iesi? Doar pentru ca vrei tu?
Dar cine esti tu, ca lumea sa se invarta dupa dorintele tale?
Daca vrei sa adaptezi lumea la dorintele tale, ia in calcul si alternativa de a te adapta tu la realitatea acestei lumi. Altfel vei pieri sau te vei chinui sufocata de "nedreptate"...
Toate au un sens mai inalt decat bajbaim noi.

PS: Cum oare s-a simtit Hristos Dumnezeu cand, in ciuda "CV-ului" Sau (a creat cate ceva pe lumea asta, nu-i asa?), oamenii L-au tratat cum L-au tratat? ...
In fata CV-ului lui Dumnezeu se ridica mereu hartiutele noastre de protest, agitate furibund de maini care s-ar cuminti, frumos, sub semnul Crucii.
Uneori ma tavalesc de ras ... Cata nerozie incape in fiinta umana!
Apoi ma infior. Sunt doar un pumn de tarina care isi uita mereu, ca un copil zapacit, originea, drumul, rostul. Domnul cu noi!