Se poate tine "post partial?"

[fallen]

Ma tem ca aveti dreptate, ceea ce am propus eu poate fi considerat intr-adevar o ipocrozie, e ca si cum as vrea sa tin post acasa, sa ma vada toata lumea si sa maninc de dulce pe ascuns sau in oras. Ei bine, eu vreau sa fac invers, tocmai ca sa nu ma critice nimeni, sa postesc in ascuns. Stiu ca nu e bine si ca ar trebui sa-mi asum in intregime consecintele faptelor mele, dar ce sa fac, imi este frica, si nu atat "frica " propriu-zis cat lehamite de discutiile si comentariile care vor avea loc.
Ma intreba un domn daca sunt eu cea care gateste. Ei bine, in perioada asta nu eu sunt, ci el, pentru ca e in concediu toata vara (desi nu e profesor). Si nici nu-mi este sot, ca ma mai intreba cineva. Si acum, ca barbat nu te infurii daca stai acasa si faci de mancare si femeia cand vine acasa nu mananca? Iar in Postul Mare am gatit eu intr-adevar dar nu intotdeauna am reusit sa fac 2 feluri de mancare, si de post si de dulce. E drept ca s-ar fi putut cu putina bunavointa, improviza ceva (de ex. un carnat sau o buc. de carne la gratar alaturi de mancarea de cartofi sau legume) dar e mai usor intotdeauna sa arunci vina pe altul.
Iar in e priveste adulterul, intr-adevar am realizat ca am luat-o pe un drum oarecum ocolit catre mantuire. In ce sens: mi-am dorit cu orice chip sa am o familie. Cand am vazut ca lucrurile nu merg asa cum trebuie, am zis ca am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, cand de fapt trebuia mai intai sa am binecuvantarea Lui si apoi sa incerc sa-mi intemeiez o familie. Dar asta am realizat abia azi, din pacate. E uimitor cate lucruri ti se arata, cu voia Domnului, atunci cand ai nevoie, nu? Si inca mai sunt multe, dar trebuie sa ai foarte multa rabdare si credinta, virtuti pe care din pacate nu le ai din nastere ci le dobandesti cu greu.

Va rog inca o data sa ma iertati (de fapt sa ma ierte cine trebuie) ca mi-am judecat aproapele (l-am numit imatur sau nu mai stiu cum) si sa ma ierte si duhovnicul meu daca ma vede si ma recunoaste ca nu i-am cerut sfatul dlui mai intai sau macar permisiunea de a scrie pe forum, si domnul care mi-a spus ca astea nu sunt chestii de discutat cu strainii pe net.
Stiu ca poate acest forum are ca scop dezbaterea altor chestiuni teologice mult mai importante, dar iata ca nimic nu e intamplator si ca eu azi intrand aici am avut o mica revelatie. Poate e doar o coincidenta, dar in ultima vreme, de cand am inceput sa ma preocup mai serios de apropierea de Dumnezeu, s-au intamplat multe astfel de "mici revelatii" (la modul ca aveam in cap o intrebare si am intrat pe acest site si fara sa vreau am gasit un articol exact despre chestiunea respectiva). Deci? (insusi contextul de imprejurari in care mi-am gasit duhovnicul cred eu ca a putut fi posibil numai cu voia Domnului). Dar iata ca, aici se pare ca El vrea de la noi sa dobandim acea virtute foarte pretioasa care este rabdarea, si iata de ce: daca n-ar fi asa, s-ar inventa " spovedania on-line" si ar fi mult mai usor, nu? scrii ceva, dai "send" si asta e, dar nu se poate (inca). Altminteri, daca vrei sa mergi la preot sa discuti personal, e mai greu, poate nu-l gasesti, poate n-are timp, sau n-ai tu, si astfel momentul spovedaniei se amana exact pana in momentul cand binevoieste Domnul sa se intample. Oare de ce? Ca sa ne exersam rabdarea?