Dezlipire si Rugaciune

[florin.oltean75]

'Dezlipirea de lume' este o conditie necesara pentru apropierea de Dumnezeu.

Dezlipirea de lume nu trebuie sa fie neaparat fizica (asceza solitara),
insa trebuie sa fie neaparat psihologica.

Dezlipirea psihologica este un proces evolutiv care se poate produce natural prin intelegerea urmatoarelor aspecte:

1. impermanenta grosiera: faptul ca absolut toate manifestarile grosiere sunt trecatoare
(universurile, fiintele)

o cugetare profunda asupra impermanentei grosiere poate germina o calitate sufleteasca superioara si anume 'dezlipirea grosiera' - si primul popas de odihna al sufletului

2. impermanenta subtila: faptul ca absolut toate manifestarile subtile sunt trecatoare
(gandul de acum o secunda a trecut, actiunea de acum un minut este complet epuizata...)

o cugetare profunda asupra impermanentei subtile poate germina o calitate sufleteasca si mai inalta si anume 'dezlipirea subtila' - care este o odihna si mai adanca a sufletului

3.de la impermanenta subtila se poate face saltul cuantic la natura non-inerenta a formelor in toata complexitatea lor si poate fi sesizata natura pur conventionala a realitatii in timp ce cunoscatorul se odihneste profund in esenta.

Rugaciunea trebuie unita cu 'dezlipirea' si atunci este ca si cum am avea un vant puternic in panze, care ne poarta spre adancimea Lui Dumnezeu.

Fara 'dezlipire' suntem ca o corabie fara directie.