Imn Eminescului

[delia31]

Starea a treia

Elanurile ierbii sub calmele zapezi
Marturisescu-ti graba cu care te visezi
Ivit la fata lumii’ntr’o singura durata.
Napraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roata.
Erupi precum din scorburi diamantele’n cununa.
Strigoii zburda’n soare, mutenia se razbuna.
Curg raze diamantine si ne sporesc de sus
Umbrind virginitatea cuvântului nespus.

Treapta a treia

Musteste toamna’n codri – nemistuite ruguri –
Iesindu-si dintru sine pe când în ea se’nchide.
Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide.
Aripile de mâine din vinuri dorm în struguri,
Imn tainic ce-ti preschimba armurile’n hlamide.

bucura-te’ntrebatorul nestiutului tarâm
bucura-te ca’n lumina vetrei tale dogorâm
bucura-te-adeverirea celor ce ne par ca mint
bucura-te pasul frunzei între-arama si argint
bucura-te murmur palid al cuvântului nescris
bucura-te Prag Deschis !
bucura-te ritm al horei ce se-alege din hârjoana
bucura-te nimb subtire care faci din chip icoana
bucura-te geana-a zilei când o lume se desceata
bucura-te abur slobod prins în florile de gheata
bucura-te dimineata ce-si rasfata albul strai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!