Imn Eminescului

[delia31]

Starea a sasea

Egal cu tine însuti, la masa ta de brad
Mângâi garafa stirba ca pe-un pocal de jad.
Ispite nu-ti trezira de slava prin funingini
Nici idolii din piete, nici larii carolingini.
Edenul tau e unde carare n’au calaii:
Singuratatea lumii si cosmosul odaii.
Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta
Uranic se detuna si arde’n agora.

Treapta a sasea

Misterele femeii ucid si nasc imperii.
Izbânzi, înfrângeri, doruri si patimi omenesti
Hangere-ti trec prin cuget, pumnale prin povesti.
Ascunsa ca un cântec în bronzurile serii,
Iubirea ta-i vecernia din care le stârnesti.

bucura-te’mpatimitul frumusetii ne’nserate
bucura-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate
bucura-te floare ninsa peste pletele balaie
bucura-te dor ce’ncarca sfânta noptilor vapaie
bucura-te boare calda peste trupuri ca o haina
bucura-te Vis-de-Taina !
bucura-te însetatul sarutarii suferinde
bucura-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde
bucura-te limpezime de fântâna si nastrapa
bucura-te ca nu-i pânza de izvoare sa te’ncapa
bucura-te ochi de apa ce-si adapa guri de rai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!