Dati-mi un sfat, va rog

[zaharia_2009]

În prealabil postat de vintage

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.
Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?
Nu il umplu cumva de ura la adresa mea? Nu cumva in loc sa-l indrept il inversunez mai rau?
Poate ca nu procedez bine, dar atunci cand vad un semen de-al meu pacatuind, imi doresc sa-i spun ca nu face bine dar cum as putea sa-i dau eu sfaturi cu severitate cand si eu sunt o mare pacatoasa? Mi-e mila si rusine sa fac morala aproapelui meu atata timp cat nici eu nu sunt perfecta. Asa ca abordez problema cu manusi dar o "apuc" bine, strans ca s-o pot indrepta.
Cam asta este. Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu! Fac si eu cum pot si cum mi-e firea...

Drept este ca duhovnicii , ca si noi oamenii (dar si ei , tot oameni sunt) sunt diferiti , in functie de caracterul lor , mai dirz sau mai moale dar indiferent de ,,taria" lor ei au comportamentul si priceperea adecvat gravitatii faptelor pe care le iau in discutie .
Asadar exista oameni , si duhovnici, mai moi dar si mai dirji iar pe linga fiecare din acestia isi gaseste alinarea , rezolvarea sau tratamentul niste pacatosi tot asemenea duhovnicilor : pe linga cei dirji sau de cei dirji se vor folosi mult cei cu caracatere tari , cei ce simt nevoia sa fie bine condusi, cu mina ferma , drept, adevarat si fara greseala , cei care o pot rupe dintr-o data cu pacatul , cei care constientizeaza usor grozavia in care se afla si vor cu adevarat si f. acut sa se schimbe, cei care nu o mai dau la intors sau cei care nu vor sa mai amina mintuirea lor .
Pe linga duhovnicii moi , sau fratii moi se aciuiesc sau se folosesc persoanele mai moi, care recad iar in acelesi pacate, care se rup greu de trecutul lor, care desi isi constientizeaza starea si situatia nu se mobilizeaza complet si lesne , cei mai miau-miau, mai pis-pis, care sunt sensibili la amor si la prietesuguri veroase, in general oamenii mai putin de forta , hotarire si actiune , cei ,,mai lasa-ma sa te las" , etc .

Dar asta nu insemneaza ca noi trebuie sa intelegem gresit realitatea lucrurilor si sensul vietii .
Pai daca tu sora vintage , tu din libera ta alegere , vi si imi povestesti mie sufletul tau ca sa te descarci sau chiar mai mult, atit esti de incurcata in pacate incit ma si intrebi cite ceva sau in forma extrema chiar astepti sfat de la mine ca de aceea mi-ai si povestit cu gurita ta , iar eu ma prind cu sufletul si cugetul meu si te ascult si uzez de cunostintele mele (teoretice si practice) si voiesc sa te ajut pt. ca asa voiesc eu dar si pt. ca am obligatia poruncilor bisericesti (de a invata pe cel ce nu stie si pe cel ce pacatuieste, s.a.m.d.) pai atunci te intreb eu pe tine sora , te mai intereseaza ce pacate am eu ? De ce te intereseaza acum si nu te-a interesat de la inceput , mai inainate sa imi ceri pareri ?
Vrei sa facem concurs de pacate sa vezi ale cui sunt mai mari sau vrei un sfat de la mine ??? Ce voiesti de fapt ???
Ia gindeste-te bine ce vrei de la mine ????
Eu am venit la tine sau tu la mine ?

Ia sa ne gindim , cind mergem la celalalt doctor , adica la medicul de trup, ca avem hipertensiune arteriala, sa zicem ca exemplu , deci vin la tine doctore, te apelez, te rog sa ma examinezi , te rog sa ma investighezi, te rog sa imi dai tratament si la urma urmei ce ma apuc eu sa fac ? In loc sa multumesc pt. supunerea ta la rugamintea mea eu sa incep sa zic : mai, eu unul din medicamentele prescrise nu pot sa le iau pt. ca tu esti mai nervos ca mine , mai nepoliticos, mai coleric si asta ma deranjeaza, esti un pacatos! Mai doctore, nici al doilea medicament prescris nu il pot lua deoarece tu esti curvar iar eu numai fumator si asta nu imi place, esti iarasi mai pacatos ca mine ! Nici al treilea medicament nu il pot lua deoarece tu esti mai mindru ca mine iar eu sunt mai ales ahtiat dupa bani si deci nu ne putem compara !

Face cineva asa ? Nu , si nici nu cred ca un om cu scaun la cap ar face asa ceva ! Atunci cind te hotarasti sa te destainui si pe deasupra sa mai si astepti un sfat ... atunci un om cu frica lui Dumnezeu nu isi mai pune oricefel de intrebare !
Desigur ca ispititorul lucreaza tare greu si voieste sa te tina legata de pacatele tale bintuidu-ti mintea cu tot felul de ginduri numa-numa sa nu iesi din ele, sa te tie tot legat de ele

Asadar, dupa cum vedem , sunt lucruri care tin de prieteni (adica in general de cei carora hotarasti singur sa li te destainui sau sa te plingi) dar si lucruri care tin de tine . Daca nu ne pastram luciditatea si discernamintul atunci suntem intr-o stare si mai rea decit cea a pacatelor trupesti ! Si nu glumesc cind spun acestea !
De ce ? Pt. ca Sf. Grigorie Pala , intrebat fiind care este cea mai mare virtute a ortodoxului, acesta a raspuns : iubirea aproapelui este o mare virtute dar si o mare porunca hristica , ceva f. inalt ; credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru este iarasi o virtute grozav de mare si se cistiga greu ... dar puterea discernamintului este cea mai mare virtute . Sa sti , sa ai puterea sa sti in orice clipa ce este de-a dreapta si ce este de-a stinga intr-o lume atit de vicleana , este una din cele mai mari virtuti !
Sa nu dam deci posibiliatea ispititorului sa ne bage in rasboiul de ginduri si de idei si macar, macar discernamintul sa cautam sa ni-l pastram , ca sa nu cadem si mai rau ! Altminteri nu mai vedem nici un drum spre dreptate si adevar !

Iata cum vad eu lucrurile !

NB : acest raspuns nu are nimic de-a face cu sora vintage in mod direct , deci nu este un afront si nici o invitatie la polemica ci este doar o pozitie ipotetica dar cu interpretari reale in mijlocul careia am pus-o pe sora vintage in locul initiatoarei acestui topic , deoarece sora vintage m-a invitat la dialog mai mult ca initiastoarea discutiilor !
Nu este deci nici un repros pt. nici una ci o simpla precizare