Sfantul Serafim Rose - conferinte.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Ai dreptate. Parintele Galeriu este oricum un sfant, dar ma refeream la canonizare.
Problema mea (motivul pentru care ma deranjeaza astfel de canonizari, cele facute de colegii de forum mai ales) este ca daca sunt asa de deschisi si ingaduitori cu unii, atunci de ce cu noi cei de rand sunt atat de severi?

Sa ma ierte Dumnezeu, fac o comparatie mai indrazneata, ca sa ma intelegi.
Daca un om ca talharul de pe cruce, sau Maria Egipteanca, sau Seraphim Rose sunt iertati (unii chiar de Dumnezeu insusi), desi au avut un trecut (f.) controversat, atunci noi, altii care suntem totusi cuminti si n-am facut din acele mari pacate, de ce suntem luati atat de aspru? De ce ni se cere atat de mult?
Nu este oare un fel de discriminare?

Mie asta imi suna a:

"Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”.

Ai aici o talcuire, o fi oare a par. Galeriu?
Iata un mic pasaj despre fiul cel cuminte:

Constantin Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.