simt ca nu mai pot sa ma rog...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Sara I

Parintii pustiei si unii monahi vorbesc de akedia-demonul amiezii...care da somnolenta...iritare...stare de plictiseala...neputinta de-a sta in loc..si n-ai nici cel mai mic chef de rugaciune...dar...parintele Arsenie Papacioc ne-a sfatut sa nu stam de vorba cu dracul...si sa evitam elegant...
Pe mine m-a ajutat mult sa-l aud pe parintele Rafael Noica...el zicea ca exista o nevointa gresita...si sa fim atenti cu fortarea..si la rugaciuni...ca sunt unele nevointe care nu ne ajuta, deoarece sunt o lucrare a mandriei firii cazute....
Tot el zicea sa ne obisnuim sa "trancanim" asa toata ziua cu Dumnezeu, sa-i spunem tot ce simtim, ce ne doare, ce ne sperie..si sa ne obisnuim asa, cu voce tare daca suntem singuri..si in gand daca suntem pe strada sau cu altii...si asta e o rugaciune...iar p. Arsenie Papacioc zicea ca un singur suspin al inimii poate fi o rugaciune adanca, autentica, inaltatoare pana la cer.

Uneori, astfel de mesaje ma coplesesc prin intelepciunea lor. Daca am recunoaste vocea Lui Dumnezeu atunci cand ea se aude, cu siguranta am fi mult mai castigati, cu atat mai mult daca am mai si tine cont de ea. Dumnezeu sa te binecuvinteze, Sara I.

Cat despre "dorinta de a ma ruga", e adevarat, sunt zile cand "trancanesc" intr-una cu Dumnezeu si abia astept sa merg sa-mi fac pravila pe care mi-am propus-o. Alteori insa, chiar daca ma gandesc ca trebuie sa merg sa ma rog, ma iau cu alte treburi care mi se par urgente si tot aman si tot aman, pana trece toata ziua, fara sa mai reusesc decat tarziu in noapte sa ma rog. Iar daca am amanat cateva zile la rand pravila de peste zi, revenirea pare din ce in ce mai greoaie si ma lupt cu lenea. In plus, atunci cand imi sacrific dintr-un timp plin de tot felul de indeletniciri, o ora pentru citire de psalmi - sa zicem - desi aparent imi ramane mai putin timp pentru treburi, pana seara sunt uimit cate lucruri sunt in stare sa fac, de parca ziua ar avea 48 de ore si nu 24. Dar daca aman rugaciunea pe motiv ca sunt chestiuni urgente de rezolvat, toata ziua orbecai in sus si-n jos, parca toate-mi merg pe dos si nu am cine stie ce spor in lucrarile mele.
Sfatul meu: faceti-va timp si rugati-va zilnic, orict de greu v-ar fi la inceput. Eu pentru o vreme, citeam din Psaltire, dar am descoperit in urma cu cateva luni "Mica pravalioara" cu cei 12 psalmi, sau rugaciunea de obedienta, sau multe alte rugaciuni alese cu mare grija, si pe aceasta o folosesc, mai ales daca nu e post. O recomand cu toata caldura. Ceea ce se va intampla cu viata voastra va fi cu totul uimitor. Anul acesta am acumulat atatea experiente si am primit atat de multe daruri pe care nu le-am cerut (desi nu neg ca le-am gandit), incat, daca nu as sti ca ma pandeste mandria din toate colturile, as fi tentat sa scriu o carte despre asta.