Noaptea nuntii

[Mihnea Dragomir]

În noaptea nunţii, mirii sunt chemaţi de Dumnezeu să fie un nou Adam şi o nouă Evă. Curăţiţi prin Botez de păcatul ancestral, îmbrăcaţi în Cristos, mirii sunt, din punct de vedere mistic, recapitulaţii: el, al lui Cristos, ea, a Bisericii. De aceea ei sunt cununaţi, fiind, pentru o clipă: imago Dei, imago Ecclesiae. Ca Adam şi Eva, ei au primit din nou porunca: "creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul". Să observăm că, de fapt, sunt trei cerinţe. Mai întâi: "creşteţi". E vorba de a creşte cu Cristos, prin Cristos şi în Cristos. "Înmulţiţi-vă" se referă, evident, în primul rând la copii. Dar şi la înmulţirea unui model. Chemarea sfintei căsătorii nu este numai aceea de a face prunci, ci şi de a-i creşte în Cristos, astfel încât Modelul nostru să se perpetueze şi să se multiplice. Să umple lumea, fiindcă aceasta este chemarea politică a oamenilor: să construiască o lume care să fie oglinda celei celeşti: un Ierusalim pe pământ. Cu precădere, acesta este ministerul laicilor, adică al persoanelor cu chemare supranaturală la căsătorie. Altul este ministerul sacerdotal: sacerdoţii sunt administratori ai punţilor dintre Ierusalimul de jos şi Ierusalimul de Sus: aceasta este preoţia, aceasta înseamnă să fii Pontifex: alcătuitorul Punţii. Mai precis: administratorul Ei, fiindcă alcătuitorul este Unul Singur, Marele Arhiereu, cel unul născut. Dar, de ce anume se află dincoace de Punte, răspunde Laicul. De el, şi numai de el, depinde dacă lumea vizibilelor va fi o imagine a raiului sau o imagine a iadului. De "sfinţească-se numele Tău" răspunde Preotul, de "Vie împărăţia Ta precum în Ceruri, aşa şi pe pământ" răspunde Laicul.

În noaptea nunţii, aşadar, mirii intră în deplinătatea stării laicale. Este hirotonia lor. Nunta este tot o ordinare, intrarea într-un ordin sacru, iar noaptea nunţii este intrarea lor în parohie, anume într-una care nu exista înainte: încă un loc în care să I se aducă mărire Domnului. S-au pregătit pentru aceasta, la seminarul tinereţii. Acum ei sunt chemaţi să ia în mâinile lor ministerul propriu al stării laice. Ei vor alcătui o Biserică pe pământ: este Biserica Domestică. Noaptea nunţii este târnosirea ctitoriei lor.

Mai înţelegem noi, prin aburii şampaniei, după danţ, ghiftuială şi numărat banii, la ce măreţie suntem chemaţi ?