Ce este calendarul? Calendarul iulian revizuit. Cum si de ce?!

[vsovivi]

În prealabil postat de zzzzzz

nici barbile, mataniile sau semnul sfintei cruci nu sunt dogma...

Nu ştiu eu dacă astea sunt dogmă sau nu dar ne sunt date de sus ca să le folosim:

Barba la bărbaţi şi părul lung la femei spre acoperământ fac parte din chipul omului făcut ca să fie asemenea Sfintei Treimi,

Metaniile sunt închinări tainice repetate la nesfârşit zilnic pentru ca să îneveţe omul să se închine şi să slujească nu gLumii ci Domnului Dumnezeu, care-l iubeşte şi hrăneşte cu lapte şi miere pe el, cu orice Cuvânt duhovnicesc ce iese din Gura Celui Sfânt.

Semnul Sfintei cruci e biruirea satanei, deci mereu trebuie să ne pecetluim cu semnul acesta, înainte de orice şi la final de orice, poate nici la mijloc n-ar strica, dar nu împreună cu curvia sau beţia sau malahia sau furişarea sau fuga de răspundere.

Deci astea sunt date creştinului spre a le folosi el, şi mai sunt şi altele: rugăciunea, postul, cererea curată pentru cele cereşti, privegherea de toată vremia, umilinţa, smerenia, supunerea, ascultarea, şi toate Tainele...

Ne sunt date ca să le folosim pe astea spre mântuire şi iubire şi nu ca să ne ''mântuim'' cu:

beţia, curvia, înjurătura, hula ca blestem, bârfa, grijile trupeşti, gLumele porcoase, înţelenea, furtul, fermecătoria, flirtul, ispitirea, amăgirea, răzbucurhăul, privitul pofticios, mâncatul nesăţios, dorinţele perverse, visele şi basmele erotice, plăcerile spurcate, cafeaua, ţigara, medicamentele fără rost, prezervativele, anticoncepţonalele, berea, pălinca, drogurile, linguşeala, laşitatea, viclenia ca să scapi de greutăţile mântuirii, banul nemuncit, profitul necuvenit, batjocurirea celor buni şi sinceri, prigoana fetelor şi copiilor pentru viol şi violenţă, vacanţele şi călătoriile pentru noi aventuri şi cuceriri, resaturantele, barurile, pieţele, supermarketurile, băncile, şi toate prostiile gLumii, prin care sunt amăgiţi oamenii că li se oferă protecţie şi ajutor... cum ar fi onomasticile şi distracţiile şi rebelioanele şi răzvrătirile şi armele de crimă sau şantaj... şi toate ustensilele chinuitorilor şi perverşilor şi politicienilor corupţi, sau ispitele înfrumuseţării şi dezvoltării trupeşti ca jocurile cu fraierii, cu votul, cu legea, cu dreptatea, cu ciocănelul, cu bara, cu mingea, cu haltera, cu mintea ta sau a altora sau toate jocurile sexuale şi violenţa de toate culorile care îl aseamănă pe om tot mai mult cu diavolul tragicomic, făcându-l să devie un batjocoritor în orice fel şi chip, şi s-o ţină tot aşa cu trabucul sau pipa în gură până moare năpraznic ca orice obraznic... şi ajunge apoi la Dumnezeu şi întreabă ca niznaiul luat pe NV:

-De ce Doamne?
-Păi pentru că n-ai crezut... Şi ia spune, pentru ce n-ai crezut?
-Dac-aş fi ştiut... aş fi crezut...
-Păi n-ai ştiut chiar pe nimeni care credea în Dumnezeu?
-Am ştiut Doamne... dar n-am ştiut că...
-Că ce?
-Că... nu ştiu Doamne... nu mai ştiu nimic.
-Cum aşa?
-Fiindcă abea acuma îmi dau seama... şi ştiu că e prea târziu.
-Niciodată nu e prea-târziu, dar mai bine mai devreme decât prea târziu.
-Acuma cred Doamne... ajută fiului meu lunatic (necredinţei mele).
-Păi tu n-ai copii...
-Nu-i nimic, ajută-mă Doamne să scap de focul iadului şi de apa blestemului căci mă chinzuiesc în ele şi mă doare inima... căci mult Ţi-am greşit, iar Tu eşti bun... Dac-aş fi ştiut... Aş fi crezut.
-Legaţi-l de mâini şi de picioare şi scoateţi-l afară şi-l aruncaţi unde este frigul şi scrânteala... ăsta a fost popă şi călugăr.
-Nuuuu... Doamne. Am crezut că nu ştii de mine... Iartă-mă că m-am mândrit...
-De ce te-ai mândrit?
-Că îmi plăcea să fiu lăudat de oameni, îmi plăcea să-i amăgesc... era aşa fain când le dădeam lecţii!?.
-Dar tu de ce nu le făceai? De ce nu le plineai şi tu?
-Fiindcă n-am ştiut că e pe bune... am crezut că la mine nu se pune.
-Nu ştiu ce să mai zic... păi cei mândrii moştenesc iadul, aşa că...
-Uită Doamne şi de-acuma mă umilesc câte zile oi mai avea...
-Păi nu mai ai zile.
-Mai dă-mi Doamne... te rog.

Şi Domnul i-a mai dat şi s-a trezit sărmanul. Nu visase. Era un porc...
...de poliţist. Nu ştia cum a ajuns el în chilie. (-Dac-aş fi ştiut...)