Inceputul credintei...

[vsovivi]

Nu ţineam morţiş, şi nu ştiu despre ce dadaism sau vorbiri în limbi aminteşti, că eu aici am scris doar pe păsăreşte şi pe româneşte, pentru cine are ureche formată ca să priceapă unde bat...

Dar unii din voi, vicleni şi leneşi, caută să ne întărâte unii împotriva altora, neştiind că nu celebritatea şi impostura şi făţărnicia o caut ci umilinţa... doar că n-o găsesc pe ea şi nici ea pe mine, căci aia e înţelepciunea şi nu se lasă păcălită, iar eu atunci găsesc doar mândria de după cortină, din spatele scenei cea plină cu artişti, căci dacă omul nu se umple de Dumnezeu atunci se umple de născoceli şi scenarii şi filme şi tot felul de teatre cu beroi scrântiţi ai tuturor poftelor răutăţii, plăcerile delicateresurilor. Şi toate astea mă cheamă la dezmăţ celebrusc.

Voi însă sunteţi prea gLumeţi ca să pricepeţi rostul Cuvântului de care mă folosesc spre a încerca a pricepe ce vreau de fapt, măcar eu, căci încă nu ştiu ce vreau cu viaţa mea, nu ştiu fiindcă-s prea mic şi neştiutor ca un pui exact ca un pui de muscă beţivă, ca o mică drosofilă melano-gangster ce nu ştie încotro să zboare ca să n-o ia pe ea alizeele şi crivăţurţurile austrului şi ale celorlalte vânturi de apus în colimator.