O ciorba pentru doamna V.P.

[Mihnea Dragomir]

Cel mai tipic caz care ar avea nevoie de ajutor este cel al bătrânei mele paciente, doamna V.P. Este vorba de o bătrână de 83 de ani, care are o pensie la mişto (în jur de 600 de RON) după o viaţă de muncă. Ea nu are pe nimeni: nu a putut avea copii. Nici nu are fraţi sau surori, deci nici măcar nepoţi. E o bătrână curată şi căreia îi place curăţenia. E plăcut să stai de vorbă cu ea, are mintea alertă, lecturi făcute la timpul lor şi nu e lipsită de simţul umorului. Din păcate, suferă de mai multe afecţiuni, una dintre ele fiind osteoporoza. A căzut în urmă cu 2 săptămâni şi a făcut o dublă fractură: una de şold, pentru care s-a intervanit chirurgical, şi una de antebraţ drept, tratată ortopedic. Nu se poate mişca nici cu ajutorul cadrului, deoarece nu poate ridica acel cadru cu o singură mână validă. Va mai sta la pat încă vreo lună, timp în care ne luptăm să nu apară complicaţiile atât de temute ale repausului prelungit la pat.
Zilnic, vine o asistentă care o îngrijeşte. O costă 20 de RON pe zi. Nu poate găsi sub acest preţ, care pentru ea e destul de piperat (practic, înseamnă întreaga ei pensie: 20 RON x 30 de zile=600 RON).

Am fost, pentru ea, la primăria sectorului 3, la Direcţia de Asistenţă Nuştiucum. Trebuie un întreg dosar, ca şi când bătrânii nedeplasabili şi care nu au pe nimeni sunt capabili să alerge după piese de dosar. Eram dispus să alerg eu, dacă nu m-aş fi împiedicat de o dificultate insurmontabilă. Închipuiţi-vă că una din hârtiile cerute este o dovadă că nu şi-a înstrăinat apartamentul. Or, bătrâna a fost escrocată de cineva, încât apartamentul nu mai este al ei, rămânând doar cu habitaţia viageră. Cu alte cuvinte, exact bătrânii cei mai nenorociţi nu se califică pentru ajutor social în optica statului nostru social. Mai mult, în cazul în care aş fi reuşit cu dosarul, bătrâna ar beneficia doar de venirea, de două ori pe zi, a unei asistente sociale. Or, în perspectivă, nu de asta are neapărat nevoie bătrâna doamnă V.P. Are nevoie de o ciorbă caldă din când în când. Poate şi de ceva alimente neperisabile.

Doamna V.P., de confesiune ortodoxă, locuieşte în zona Baba Novac din Bucureşti, la poarta cartierului Titan. Dacă, printre dv, este cineva doritor să facă o faptă bună pentru ea, rog să mă cotacteze pentru primirea informaţiilor exacte privind datele de contact.

"Mai mare fericire este a da decât a lua".