Prefacere

[florin.oltean75]

Asterne o floare pe pleoapa ochilor tai,

Iar frumusetea ei se va aprinde ca un foc,

Care se intinde peste cer, ape si munti,

Pana in cele mai intunecate unghere ale sufletului,

Dincolo de ghetourile fricii sau zvacnirile dureroase ale celui ce pierde.

Acest foc va cuprinde fiecare atom al realitatii,

Consumand iluziile segregarii si obstructiei.

Nu mai ramane decat o imensa libertate a frumosului,

In ceea ce este esential,

O nemarginire a extazului iubirii care se naste din ea insasi.



Am venit să aduc foc pe pământ şi cât doresc ca el să se aprindă şi să ardă!