Confuzie, frica, deznadejde, lene etc.

[AGabriela]

Doamne ajuta!
Sunt o persoana care a cazut in mandrie si in alte pacate mari. Cand m-am impiedicat de-a binele dupa 2 ani si jumatate, m-a luat Hristos frumos de mana, m-a ridicat si mi-a sters ochii de noroi. In acel moment am plans cu amar pentru cele ce facusem si am reinceput, asa cum am fost indrumata, sa ma reintegrez in biserica. Mi-a dat Domnul pentru o perioada de timp si ceva bucurie si dragoste in suflet, dar si un motiv de a merge mai departe: sansa de a-mi intemeia o familie. La inceput a fost frumos, dar de cateva luni sunt tot timpul pusa pe hartzaa, blandetea a fugit de la mine, calm nu am... pe deasupra mai este si o tristele si o deznadejde covarsitoare in sufletul meu. Nu mai am recunostinta fata de toate date de Domnul si nici dragoste. Mi-e frica si sunt confuza. Ce sa mai spun de.... lene (nu mai am chef de nimic). Ma spovedesc (fara prea multa parere de rau), ma rog (fara prea multa luare-aminte), in ciuda lenei mai incerc sa mai iau cate o carte in mana, poate doar, doar oi gasi niste raspunsuri, o minune, ceva... orice sa-mi dea putere. Ma rog la Domnul sa ma ridice, dar uneori parca nu ma aude (asa percep eu din pacate). Mai sunt si momente in care imi mai da Domnul bucurie in suflet, dar care se stinge repede din pricina mandriei si a fricii. Asta se reflecta si in relatia cu viitorul sot (daca ma voi hotara) caci se vede din ce in ce mai mult frica si lipsa dragostei din partea mea. Trebuie sa iau o decizie si nu o pot lua. Domnul lucreaza prin oameni, de aceea am scris cateva randuri despre mine aici... credeti ca as putea face ceva practic sa ies din situatia aceasta? Cum sa scap de confuzie... ce este da sa fie da si ce nu sa fie nu? Cum as putea recapata de la Hristos bucuria care te duce spre dragoste? Dragostea este cea mai mare dorinta a mea... Multumesc frumos