prin fire si prin har

În prealabil postat de dobrin7m

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Verdictul pe care l-ai dat in mod categoric la adresa initiatoarei topicului este gresit. Am vorbit pe privat cu persoana respectiva si am putut observa ca nu e vorba de un troll(desi de obicei sunt suspicios cand vine vorba de lucruri din astea) ci de cineva care isi face griji pentru o persoana la care tine mult.
Iarta-ma ca iti spun, stiu ca nu am smerenia necesara, dar totusi o sa iti aduc aminte ca Hristos nu are nevoie sa il aperi. Hristos ne apara pe noi nu invers. Pe noi ne-a invatat doar sa il marturisim, dar aici e deja vorba de un duh anume, duh care daca ar fi fost prezent in apologetica ta, poate nu mai ajungeai la concluzia aia nedreapta.
Mi se pare o gandire total neortodoxa cea care ne poate face sa spunem despre un om care este inca in viata ca est lipsit de orice bunatate, fie ca acel om il respinge la nivel rational pe Hristos. Nu sunt sigur daca asa ceva se poate intampla, dar meditez asupra urmatorului scenariu: Eu Vlad, Il marturisesc cu toata convingerea mea pe Hristos si sunt sincer manios pe cei care mi se pare ca vorbesc impotriva Adevarului. Totusi duhul lui Hristos nu este in mine, nu ma doare inima de ei, mai mult decat atat ii echivalez cu erezia lor. Constantin este un smintit, spune ca nici nu vrea sa auda de Hristos, dar la un nivel mai intim decat ratiunea, la un nivel poate chiar mai intim decat simtirea, la nivelul alegerii, Constantin se invredniceste totusi, in anumite ocazii izolate, atat cat ii permit ratiunea si simtirea lui razvratite, sa aleaga Binele(=Hristos). E posibil ca in ochii lui Hristos acele alegeri sa reprezinte mai mult decat toata nevointa si marturisirea mea, e posibil ca la judecata Constantin sa fie considerat rece, iar eu sa fiu considerat a fi printre cei caldicei "care vor fi scuipati din gura Lui" ?

Repet ca nu stiu daca acest scenariu este posibil din punct de vedere duhovnicesc, meditez si eu asupra lui; nici nu am incercat prin aceast scenariu sa te echivalez cu lipsa de duh pe care cred ca ai avut-o in postarile de pe acest thread, asta din trei motive: 1. S-ar putea sa ma insel, 2. Ma stiu vinovat de "apologii" mult mai grave, 3. In trecut postarile tale mi-au fost de folos ceea ce ma fereste oarecum de pacatul de a te judeca pt greseala pe care eu consider ca ai facut-o.