Experiente sublime prin care l-am simtit pe Dumnezeu

Imi istoriseste un amic o discutie intre doi cersetori, la care a asistat involuntar.

- Ma, L-am vazut pe Dumnezeu!
- ?...
- Da, ma ... ce, nu crezi?
- Cand ba?
- Azi.
- Unde?
- In parc.
- Aoleu!... In parc, zici? te cred ma, daca zici ca era in parc, te cred, ca mi-a mai povestit unu ca L-a vazut tot in parc. Si ... cum era, ma?
Fericitul a tacut cateva clipe, s-a imbujorat si a zis:
- Ma, era ... frumooos ma, frumooos tare de tot!...
- Cum ma? Cum era, ma?
- Uite-asa, spuse fericitul, aratind cu mainile amandoua, cu degetele raschirate si fata luminata de un suras mare.
- Cum ma? ce arati cu mainile, asa? Ce, era ca un ... peste?
- Niet! ce prostie... Era... Era frumos ca o paine mare, ma! Ca o paine de aur ma, uite-asa de frumos era!... si reia gestul, fericit, de parca tinea chiar atunci o paine mare, aurie, in maini...

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie, Doamne!