Oare de ce ne atasam mai mult de anumite biserici? E meritul preotului sau e doar obisnuinta?
Sau ni se intampla doar unora dintre noi? Eu de ex. sunt curioasa sa intru in toate bisericile sa le vizitez, (dar sa fie usa deschisa, ca altfel mi-e rusine s-o deschid eu), dar nu cred ca as simti nevoia sa stau la o slujba decat acolo unde merg de obicei. Ma gandesc cu groaza cum o sa fie cand o sa ma mut din cartier. Sau daca se schimba preotul, o sa fie la fel?
Ne atasam de locuri sau de persoane? Am observat ca si cand ma supar pe preot, si cand ma supar pe Dumnezeu, "locul" parca tot imi starneste emotii, parca e "acasa".
|