Exista dragoste adevarata?

[Yasmina]

În prealabil postat de ioan cezar

Mda... si abia ma tin sa nu rad...iarta-ma...:)
Pai, draga Yasmina, oare bebelusul sau copilul de gradi, sau scolarul, sau adolescentul trebuie sa ajunga bosorog pentru a cunoaste iubirea de: mama, tata, frate, sora, jucarie, prieteni, catel si pisica, calut, testoasa, Dumnezeu?
Daca iubirea ar fi atat de inaccesibila, si atat de sever conditionata, nu ar mai iubi nimeni... Din fericire iubeste mai toata fiinta. In trepte, forme, feluri, intensitati variate, miliardisime... Doar omul se incurca in cuvinte si idei si neaga ca iubeste, cand de fapt iubeste si sta pe pietroi cu destu-n cap, intrebindu-se pe frunza de salcam: iubesc sau nu iubesc? Aceasta-i intrebarea...

Dragostea de Dumnezeu e un caz particular al dragostei, care e pretutindeni, chiar si in inima celor mai fiorosi oameni. Desigur, dragostea lui Dumnezeu este cel mai inalt, tragic si sublim, sentiment omenesc. Si se prezinta de obicei sub forma de dor... Dorul de Dumnezeu....
Ducem cu totii Dorul lui Dumnezeu.

De ce sa razi?nu am spus nimic hazliu,ba din contra am fost cam negativista.
Threadul se concentra pe iubirea perfecta intre oameni(2 fiinte imperfecte),cu accentul pus pe oamenii de sex diferit,femeie-barbat.Eu am raspuns la acest subiect.
Pt mine repet, nu exista si am observat asta din adolescenta la mai multe cupluri disfunctionale in familie,apoi in societate.Dragostea adevarata nu este normalitatea,ci exceptia,in oameni la fel de exceptionali.

In normalitate,dragostea are origini materialiste si/sau egoiste.
Uite ca sa fiu mai precisa,intuiesc ca exista,presupun doar ca exista cazuri exceptionale insa in realitatea noastra ordinara,cea de toate zilele nu am intalnit-o.

Cu dragostea de natura,de mama si de Dumnezeu m-am intalnit,Slava Domnului si sunt perfecte atata timp cat eu nu am asteptari egoiste;iubirea de mama,poate fi iarasi imperfecta(2 fiinte imperfecte)fiind in oarecare masura egoista,prin nevoia de atentie a copilului sau asteptarile egoiste,de umplere al orgoliului pe care multi parinti le au vizavi de copii(copiii-ca extensie a personalitatii lor).