În prealabil postat de Mosh-Neagu
Sa-mi periclitez... pozitia? Fata de cine? In postura de ce? Ce am de pierdut? Ce am de castigat? De cele mai multe ori, fiecare dintre noi, in momentul in care pare ca pierde, de fapt castiga enorm de mult, daca vrea sa primeasca acea pierdere ca pe o lectie, nu ca pe o zdreanta de care se tine si cu dintii, de fiecare data, desi Dumnezeu ii repeta lectia iar si iar, oricat ar fi omul de indaradnic...
Minciuna? Ma doare cand vine de la cel drag, dar o tai din radacina, cu orice pret. Gestul minciunii pentru salvarea uneia sau a mai multor vieti, vine de la Dumnezeu, fie ca cel pe care vrei sa-l salvezi este evreu, musulman sau poate ucigasul propriului tau copil. Daca tu il ascunzi in pod din propria vointa, inseamna ca el se teme si deci se caieste. Daca il ascunzi in pod fiindca te ameninta cu moartea, aceea nu mai e minciuna ta, ci a lui.
Cat despre minciuna care sta la baza textului, nu pot sa spun decat atat: citesti textul si ramai impresionat profund. Apoi, dupa un timp, iti cade un alt text, parca la indigo, dar in alta varianta, iar tu esti bulversat total. Apoi iarasi dupa un timp mai citesti inca o varianta care nu coincide nici cu prima nici cu a doua... Daca nu esti prea des dus la biserica iti spui: "Extraordinar ce poate face mintea omului... Asa am ajuns sa credem si in invierea lui Hristos..." Si asa devii sceptic, neincrezator si aproape iti vine sa urasti biserica fiindca esti profund dezamagit de ceva care nu are nici o legatura cu Dumnezeul din tine.
Uneori minciuna este si aceea facuta prin omisiune. Alteori o spunem pentru a ne salva de la un pericol eminent, in fata cuiva care e certat rau cu... Adevarul. Dumnezeu vede tot. Copii obisnuiesc atunci cand spun o minciunica, sa tina o mana la spate cu doua degete incrucisate... Constiinta ne salveaza de orice, pana la urma...
|