Vreau sa iubesc, dar... cum?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de robert27

Multumesc frumos pentru raspunsuri. Am inteles pana acum ca iubirea aproapelui este la inceput un comportament impus de noi prin vointa. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugaciune, aceasta iubire ajunge sa vina din sulfet, de la sine, fara sa mai fie un act de vointa.

Iubirea este de mai multe feluri, iubirea pentru o femeie, iubirea pentru un prieten bun, si sentimentul de apartenenta la o comunitate. Dupa cum observ, intensitatea iubirii este diferita, iar iubirea cea mai intensa este catre persoana care ne ofera cel mai mult. Ce ne ofera? Placere atunci cand o privim pentru ca aspectul ei fizic ne incanta privirea; apropiere deosebita prin mangaieri, atingeri, imbratisari; satifactie sexuala; sustinere in greutatile vietii; aprobare in decizii; sacrificiu pentru binele nostru, si altele. Lucurul acesta ma face sa ma gandesc ca-i lucrarea egoismului din noi. Asa sa fie oare?
Spunem persoanei iubite: tu imi aduci fericirea! nu cumva tocmai pentru ca este singura persoana care ne ofera cel mai mult fata de alta persoana? Iubim pe cei care ajuta la satisfacerea egoismului nostru?

Observ ca, daca iubim pe cineva pentru ca ne ofera ceva lumesc, este din start, o greseala. Omul trebuie privit ca pe unul (fara sa facem diferenta dupa ce primim de la fiecare), ca cea mai mare creatie a lui Dumnezeu. Omul este lacas pentru Dumnezeu, si in fiecare este Hristos. Cred ca asta trebuie sa si realizez, iar cand aceasta descriere vine din suflet instantaneu, fara sa am reactii de genul: omul asta are o privire urata, omul asta are un defect fizic, fata de acolo este foarte draguta, femeia aia mi-a spus o vorba frumoasa, omul acela m-a jignit, etc.

Ma rog la Dumnezeu sa-mi arate cum sa privesc omul ca o micuta biserica, un potential sfant. Sa-I simt prezenta Lui nu doar in Biserica sau in natura, ci si in metrou, microbuz, pe strada, oriunde exista oameni. Aici gresesc eu mult nu? nu reusesc sa vad asta, pentru ca nu pot uita lucrurile rele pe care mi le-au facut unii oameni. Apreciez oamenii pentru ce imi ofera, nu pentru ce sunt ei, ci pentru ce fac.

Unul dintre cele mai bune rationamente care le-am intalnit pe forum.

Atinge fibra problematicii interioare a cautatorului sincer, care incearca sa acordeze inima la invatatura - indiferent de context si circumstante.

Intrebarile si observatiile sunt excelente.

Pana cand nu este inteleasa natura ultima a fenomenelor, toate formele noastre de bucurie sunt inlantuite de egoism. Aceasta nu insemna ca aceste bucurii sunt un rau in sine. Ele trebuie doar eliberate in Adevar.

Iubirea este obstructionata atat de conceptii gresite, cat si de perceptii gresite.

Eliminarea progresiva a conceptiilor gresite se face meditand la setul de invataturi specifice Caii Profunde.

Ulterior sunt purificate gradual si perceptiile contaminate, meditand la setul de instructiuni specifice Caii Vaste.

Cand perceptiile devin pure tot ce este in jurul celui care se roaga neincetat devine paradisiac - O astfel de persoana poate fi cu adevarat denumita Prea Fericita.

Aceasta poate vedea clar ca din toate fiintele strabat razele dumnezeirii.