citirea din psalmi

[delia31]

Altceva a vrut sa zica Alin.

Exista mai multe tipuri de psalmi. Pe langa psalmii-imnuri de slava, psalmii- rugaciune, psalmii de multumire, psalmii regali, psalmii mesianici, exista si psalmi de blestem asupra celui rau (psalmii 68 si 108).

In afara de cei doi mentionti (68 si 108) , exista diverse stihuri intalnite si in ceilalti psalmi, in care e vorba de razbunare, de lupta cu vrajmasii, de cereri catre Dumnezeu ca acestia sa fie nimiciti, sa fie dati gheenei si altele.

Oriunde in Psaltire e vorba de vrajmasi, orice crestin care o citeste, trebuie sa stie ca nici intr-un caz nu e vorba de oameni, ci de demoni. Iar sa te apuci tu singur de capul tau sa adresezi diavolilor imprecatii, sa-i certi, sa-i blestemi, intr-un cuvant, sa stai la discutii cu ei, si mai ales, fara sa fii serios blindat duhovniceste (adica spovedit, impartasit, post, binecuvantare, semnul crucii etc.), e oarecum echivalent cu a zgândări un cuib de viespi ori unul de vipere, fara sa ai echipament de protectie.

Demonii nu sunt nesimtitori la cuvintele psalmilor, si ori de cate ori, ei aud pe vreun nestiutor in cele duhovnicesti, avand inca dinti de lapte, ca isi permite sa-i alunge, sa-i izgoneasca, sa-i blesteme, vor incerca sa se razbune, pt. a-l intimida pe inconstientul temerar.

Ideea nu e sa renuntam la a citi psalmii ( de fapt asta si vrea necuratul), ci inainte de a-i citi, sa cerem sfatul si binecuvantarea duhovnicului.
Psalmii se citesc mai degraba dupa ce am trecut de varsta infantilismului duhovnicesc si am inceput cat de cat sa sesizam mai nuantat ca exista o râvna fara socoteala, lipsita de smerenie, care e de-a dreptul pierzatoare de suflet, in opozitie cu discernamantul duhovnicesc.
De aceea, inainte de a-i citi, e preferabil sa primim binecuvantarea si sfatul cuiva incercat.