Implicarea Bisericii in politica , un aspect deloc de neglijat !

[cristiboss56]

În prealabil postat de stefan florin

"radacina tuturor relelor este iubirea de argint" ne spune apostolul Pavel. Iar unde este mult argint, acolo este si putere multa

Tocmai am postat o povestioara la Topicul Pocaina , pe care vreau s-o postez si aici :

Suflet întunecat Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire spre satul de la poalelemuntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-acontinuat drumul. Ajuns în casa băiatului, l-a chemat pe tatăl acestuia şi i-aspus:- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea l-au răpus.Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi l-a urmat la locul cu pricina.Lângă cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată,lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie.Văzând toate acestea, călugărul îi spuse ţăranului:- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, răpuşi de griji şi nevoi, de lipsuri şi
greutăţi. Sufletul lor se întunecă şi "îngheaţă" în atâtea necazuri. Aceştia uită de Dumnezeu şi de cele sfinte, furaţi de viaţa grea pe care o trăiesc, când doar credinţa le-ar mai putea încălzi sufletul. Numai dragostea şi mila lui Dumnezeuîi pot întări; nu trebuie decât să le caute, însă alţii - vai de aceia! - sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decât le-ar trebui şi, cu toate acestea,sunt şi ei morţi sufleteşte. Trăiesc doar pentru ei, când ar putea să dea şi altora.Sufletul lor este "îngheţat" de egoism, întunecat de lăcomie. Vai de ei, căci păcatul lor este cu atât mai mare! Să fii copleşit de greutăţi este o neputinţă, însăsă fii doborât de plăceri este o ruşine! La Judecata ce va veni curând, va fi rău desufletul îngenunchiat de greutăţi, dar va fi vai şi amar de sufletul îngenunchiat de plăceri.
"Ispitele sunt de două feluri: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşi chip de ispită. E la fel de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte. "(Sfântul Vasile cel Mare )