Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ONOAREA

Onoarea e unul dintre pilonii de susţinere ai existenţei noastre individuale şi colective.
Ea ne determină să dorim păstrarea respectului faţă de noi înşine şi faţă de conaţionalii noştri.
Ea mai e şi o preocupare pentru distincţie, un efort de autodepăşire, o dorinţă de măreţie.

Onoarea militară e o virtute cardinală.
În numele ei soladaţii noştri au luptat şi s-au jertfit pentru apărarea Ţării şi a fiinţei noastre naţionale.

Onoarea în activitatea profesională constă, după caz, în respectarea angajamentelor asumate faţă de clienţi, parteneri sau salariaţi şi în îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de servici.
Ea are ca dimensiuni elementare cinstea şi munca făcută cu tragere de inimă.
În numele ei corupţia pasivă sau activă, bacşişul, nu sunt acceptate.

Pentru soţi onoarea în familie constă în respectarea obligaţiilor pe care le au unul faţă celălalt şi faţă de copii.
Pentru copii onoarea în familie constă în respectarea şi ajutarea părinţilor.

Respectarea angajamentelor, a cuvântului dat e forma de manifestare a onoarei în viaţa publică.
Fiind vorba de avantaje legate de exercitarea puterii regula de aur a oamenilor publici ar trebui să fie: „Să slujeşti şi nu să te slujeşti.”

Onoarea la şcoală îl face pe copil să obţină note bune fără să recurgă la şmecherii.
Ea îi determină pe şcolarii din clasele mici să nu le sufle răspunsurile colegilor leneşi şi pe liceeni să nu-şi facă fiţuici.
Ea exclude orice formă de furt.

Onoarea în sport constă în a face tot ce poţi ca să câştigi dar respectând regulile, deciziile arbitrilor şi adversarul.
Nu e cu adevărat o victorie aceea obţinută trişând.

În mod general, onoarea e o conceţie de viaţă care înalţă omul.
Singura onoare adevărată e slujirea celorlaţi.

E inacceptabilă lipsa noastră de preocupare pentru distincţie, pentru efortul de autodepăşire şi pentru dorinţa de măreţie, pe scurt pentru ceea ce dă demnitate omului.

Valorile constituie împreună un sistem coerent şi sunt, prin urmare, inseparabile.
Reabilitarea sentimentului de onoare nu se poate face fără reabilitarea sentimentelor de curaj, de responsabilitate şi de generozitate la nivel individual şi a sentimentelor de patriotism, familie şi civism, la nivel colectiv.

Efortul nostru de autoperfecţionare etică ar trebui să ţintească două aspecte:
- promovarea cinstei şi refuzul miciunii şi al înşelătoriei;
- încurajearea respectării angajamentelor.
Aceast demers ar trebui făcut în funcţie de vârsta şi mentalitatea celor pe care îi vizăm.

Copii trebuie educaţi în spiritul cinstei prin combaterea minciunii, a şterpeleli şi a micilor înşelătorii.
E un efort care se impune a fi făcut zilnic.
Trebuie să reacţionăm de fiecare dată când îi vedem venind acasă cu lucruri care nu le aparţin.
Trebuie totodată să-i învăţăm să combată printre colegi înşelătoria şcolară, atât de răspândită şi care e o pregătire nefastă pentru viaţa civică.

Va trebui în acelaşi timp să-i determinăm să fie credincioşi angajamentelor lor, să fie perseverenţi la antrenamentele sportive, la repetiţiile de la cor, în activităţile la care s-au înscris voluntar.

Pentru că petrec zilnic mai multe ore în faţa televizorului să-i facem să-şi exerseze spiritul critic în raport cu ceea ce văd.

Să-i determinăm să facă sport arătându-le că respectarea regulilor jocului, a adversarului şi a deciziilor de arbitraj este tot atât de importantă în formarea lor ca fortificarea corpului.

Se înţelege dela sine că toate aceste îndemnuri sunt inseparabile de exemplul pe care li-l dăm.
Onoarea se învaţă, ca toate celelalte, trăind-o.
Exemplul negativ al educatorilor în materie de cinste este cel mai rău dintre lucruri, fie că este vorba de munca la negru, de călătoria fără bilet sau de grosolănie.

În ce priveşte adulţii, dacă le lipseşte educaţia, va fi greu să-i scăpăm de proastele obiceiuri dobândite. Putem totuşi să profităm de orice ocazie pentru a ne spune părerile fără să părem neplăcut moralizatori.
În acest domeniu umorul, fermitatea şi simplitatea sunt cele mai bune atuuri.

Aşa cum unii oameni adună gunoaiele de prin grădinile publice pentru a reduce poluarea, să căutăm să fim artizanii răbdători, zâmbitori şi măsuraţi dar hotărâţi ai unei campanii permanente împotriva poluării morale începând cu cei din preajma noastră.

Să încercăm să promovăm adevărul şi cinstea în jurul nostru.

Să ne prevenim prietenii asupra diferitelor forme de dezinformare şi de corupere.

Să arătăm pericolul lipsei de civism reprezentate de furt şi înşelătorie indiferent de formele acestora.

Să arătăm importanţa respectării angajamentelor asumate şi a cuvântului dat în familie, în muncă, în afaceri, în viaţa publică.

Să insistăm ca televiziunile să-şi asume responsabilităţi educative. Să le cerem în special să arate nu doar vedete de doi bani ci şi personalităţi care pot deveni modele.

În loc să ne tot văicărim că trăim timpuri nenoricite să căutăm să transmitem valorile în care credem celor în mijlocul cărora trăim.
Ţine de convingere şi de farmecul personal, dar mai ales ţine de ascultarea delicată şi răbdătoare a oamenilor pentru a le obţine încrederea şi a le propune valorile noastre.

Reînnoirea culturii onoarei trebuie să facă parte din viitorul nostru pentru că îl condiţionează.

Popescu Angela