Foamea si setea dupa Dumnezeu

[Marius22]

În prealabil postat de georgeval

Se spune in pilda fiului risipitor ca s-a facut foamete in tara aceea indepartata. Pentru scriitorii filocalici - interpretarea se refera la foamea si setea spirituala. Aceastea nu pot fi potolite prin patimi. Din nefericire prin patimi omul cauta sa potoleasca setea dupa infinit, dar este o directie gresita.

Nu degeaba spune Domnul "fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate". Iar prin dreptate trebuie sa intelegem, nu indreptatirea egoista de sine, ci acea dreapta raportare la persoane si lucruri la care ajungem numai in lumina Adevarului.

Dreptatea aceasta dupa care trebuie sa flamanzim si sa insetam este "tot lucrul bun", virtutea. Prin ea nu devenim "mai drepti", ci, din contra, aceasta ne ofera sansa de a ne vedea ultimii dintre pacatosi. Asa se manifesta "dreptatea" celui care inseteaza mereu dupa Dumnezeu, dupa unirea cu Sine, dupa hrana cea nesfarsita si apa vietii.