Intrebari din istoria Bisericii

În prealabil postat de mirela.t

Mitropolitul Grigorie Dascălul ajunge locțiitor al domnitorului Țării Românești în aprile 1828, când în urma izbucnirii războiului ruso-turc, domnitorul Grigore Ghica a fugit din țară, la Brașov. Țara Românească (și Moldova, dealtfel) ajunge sub ocupație / administrație militară rusească (gen. Pavel Kiseleff) până în 1834.

Deși în conflict cu administrația țaristă (trimis în exil la Chișinău în februarie 1829, și revenit în țară abia în 1832), mitropolitul Grigorie reușește totuși să înființeze o tipografie la Buzău, la care publică traduceri ale sale din Sfinții Părinți, între care două lucrări ale Sf. Ioan Gură de Aur. Tot în perioada de ocupație, a stabilit ca prisosul veniturilor mănăstirilor să se strângă în "casa facerilor de bine" și în folosul școlilor. De asemenea, a început restaurarea catedralei mitropolitane din București și tipărirea Vieților Sfinților (după ediția princeps de la Neamț).

O măsură drastică luată de mitropolit precede de fapt evenimentul care face obiectul întrebării.
Deoarece mănăstirile românești închinate Locurilor Sfinte ajunseseră în paragină și pline de datorii, în anul 1823, cu aprobarea domnului Țării, mitropolitul Grigorie a numit egumeni români, a făcut inventare cu averile mănăstirești, le-a rânduit case de venituri și a oprit în parte trimiterea de bani la locurile sfinte până ce se vor plăti datoriile acestor mănăstiri. Însă, se pare că imediat după ce au fost luate aceste măsuri, călugarii greci au început o lupta violentă pentru recuperarea situației pierdute. Cu sprijin diplomatic rusesc, egumenii greci au fost repuși în drepturi în anul 1827. Situația a fost escaladată și a culminat cu trimiterea în exil, cum am mai zis, a Mitropolitului Tarii Românești, Grigorie Dascălul.

Excelent, Mirela! Mii de multumiri!
Te rog sa continui seria intrebarilor...

P.S. Un ultim fapt care sporeste frumusetea acestui crestin a fost (marturie tacuta) odata cu trecerea lui la Domnul: toata averea ierarhului, cat a fost gasita in camera sa, se rezuma la cateva carti duhovnicesti care, si acelea, erau stranse laolalta pentru a fi daruite celor dornici de hrana/lumina dumnezeiasca...