Pokemon, un desen animat

[Yasmina]

În prealabil postat de Tartaruga

Eu am o prietena care, atunci cand era copil, vazand filmul Mary Poppins, a luat o umbrela si a sarit cu ea de pe geam fiind convinsa ca functioneaza la fel ca in film. Era la etajul 2 si din fericire nu a patit mare lucru, tot copacii au salvat-o si poate si umbrela intr-o oarecare masura.
Copiii se hranesc cu imaginatia, pentru ei absolut totul este real si posibil de aceea exista atatea povesti pentru copii. Imi aduc aminte ca atunci cand am citit "Fetita cu chibriturile" m-a luat un plans din care cu greu a reusit sa ma opreasca mama. Ea incerca sa imi explice ca nu este adevarat, ca totul este doar o poveste dar eu nu o credeam si plangeam soarta bietei fete. Lasand la o parte faptul ca in realitate fetita chiar a existat, ideea este ca intr-adevar copilului trebuie sa i se explice ceea ce tine de realitate si ce anume poate sa faca si ce nu. Altfel cu imaginatia lui intotdeauna gaseste tot felul de nazdravanii de facut. Oricum gaseste, de aceea grija parinteasca trebuie sa il insoteasca permanent pana invata sa aiba discernamant.

Asa si ? Trebuie sa punem toate accidentele astea pe seama povestilor sau a desenelor animate???
Si eu am avut un copil vecin care s-a inspirat din povestea"Alladin si covorul fermecat" si dus a fost pe balcon,cu pres cu tot de la etajul 4... Nu s-a mai ales nimic de el!
Eu am facut o gramada de boacane fara a ma inspira de niciunde.Pai in care desen animat eroul"gusta" lesie ramasa de la facutul sapunului?
Ca o ironie a sortii(ca acum nu-mi plac sporturile) cand eram copil eram obsedata de gimnaste si patinatoare :)
Faceam fel de fel de exercitii toata ziua,pana cand mi-a venit idea sa folosesc sarma de rufe a bunicilor;a mers o zi,doua pana cand intr-o zi s-a rupt si mi-am rupt si nasul,mi-am fracturat si barba,m-au bandajat doctorii fata ca ai unei mumii (
Asa m-am dus la serbarea de sfarsit de an...