Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti?

Doamne ajuta!

Tare mult ajuta cuvintele, mai ales acum cand sunt acasa. Cand sunt la servici ajung in stari sufletesti care ma descompun. Intr-adevar, precum spunea si Demetrius, este si de la mine exagerare multa a unor fapte care poate nu sunt chiar asa de negre in realitate si, totodata, sunt si pacate multe din moment ce simt ca trec prin iad, dar, toate aceste adevaruri nu micsoreaza durerea, mania, framantarile. Si, dupa ce se linistesc, cand ma uit inapoi la ce am simtit, greu ma recuperez ca optimism sau nadejde pentru ca acu 10 minute ma rugam la Dumnezeu sa nu urasc desi simteam puternic pornirea asta, deci eram cam urata in fata Lui, iar acum cum ma mai gandesc iar la bine si la pace cand inca nu pot renunta la gandul rau fata de ce s-a intamplat, fata de mine si fata de persoana cu care am avut supararea. Nu o data ma gandesc ca si ea sufera din moment ce nici macar nu realizeaza cata framantare poate face prin deciziile si faptele ei, deci si ea este in stramtorare sufleteasca. Se perpetueaza pacatele, greselile, uratul si eu sunt actor in jocul asta. Supararea ca se intampla atat de urat cum se intampla nu trece asa usor, uneori ca o mutilare a sufletului ca nu vezi cale de iesire. Drept este ca si eu, si cred ca si ea, dorim (ca suntem oameni doar) pace, bunaintelegere si armonie ca stari sufletesti. Pacat, pacat ca stam exact in cele mai urate manifestari omenesti in schimb si ca ne chinuim zilele si sufletul intr-un hal fara de hal.

Va multumesc tuturor si Doamne da sa avem rabdare si putere!
Va multumesc pentru ganduri si impartasiri alte unor intamplari de viata prin care treceti si voi.

Doamne ajuta!