Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[grigoras gherase]

În prealabil postat de bluester

Ortodocsii nepracticanti sau caldicei au fost dintotdeauna, asa ca, nu este o mare noutate. Printre acestia se afla si persoane cu potential (adica , sa poata sa creada in Dumnezeu, si sa fie loiali Bisericii), si de aceea cand se afla la un moment de cumpana sunt o tinta usoara ereticilor.
Pe de alta parte , asa cum am mai spus , singurii oameni capabili de a atrage pe acei ortodocşi numai "din punct de vedere cultural" sunt preotii , rudele si prietenii mai credinciosi. Insa cel mai important lucru este vointa... daca omul nu vrea , n-ai ce sa-i faci. Si chiar daca ar veni mari teologi la omul ortodox nepracticant , daca nu exista vointa din partea acestuia , totul e in zadar.

Iata,cum in putine cuvinte,poti lamuri o problema deosebita!Credinta crestin ortodoxa,dupa toate cunostintele mele,dupa ceea ce simt eu,este insasi manifestarea Evangheliei in sine.Nu am simtit niciodata ca am teava pustii in ceafa,nu m-a exclus nimeni din grupul in care am trait ca sunt un crestin caldicel,nu mi-a luat nimeni dreptul de a mai purta numele sfantului pe care mi l-au dat la sf.botez.Nimic din toate acestea.Colac peste pupaza,viata m-a dus intr-o cariera total opusa credintei crestine:cariera militara.Am trait "caldicel"pacalindu-ma ca sunt crestin dar traind dupa simturi,necesitati,dupa cum batea vantul.Tatal meu si mai toate rudele din partea lui,penticostali raspanditi prin toata"lumea noua",cautau sa ma atraga in interiorul acestei denominatiuni cu promisiuni din cele mai tentante.Nu s-a intamplat acest lucru,iar acum,cand revad toata perioada aceea,imi dau seama ca nu eu am luptat cu ei ci Dumnezeu,care mi-a fost tot timpul alaturi!
In urma cu cativa ani,incercand sa iau o hotarare pe aceasta tema,presiunile erau mari,intr-o dimineata a unei duminici de ianuarie,am iesit din bloc fara nici o tinta si m-am trezit intrand in biserica de peste drum.Ca niciodata, am avut taria de a ramane pana la sfarsitul slujbei,observand ca a venit si un preot nou ce se recomanda ca noul paroh al bisericii.Esential este ca atat de mult m-a marcat slujba oficiata de noul preot incat,ajuns acasa,m-a cuprins un plans teribil,odata cu el si o usurare sufleteasca cum nu mai simtisem niciodata.Am simtit ca locul acela din biserica m-a asteptat atatia ani cu multa rabdare incat nu-l mai pot parasi cu nici un pret!De fapt nu locul a avut rabdare cu mine ci Bunul Dumnezeu!Pentru a respecta adevarul in totalitate,trebui sa va spun ca aproape 20 de ani am studiat Sfanta Scriptura si am citit nenumarate carti ale sfintilor Parinti,multe din volumele Filocaliei!Revelatia insa,s-a produs atunci ca Domnul a hotarat ci nu eu,sau poate nu numai eu.Problema importanta este ca am dorit,am incercat sa-L cunosc pe Dumnezeu si El mi-a iesit in intampinare! Ca o concluzie:nimeni nu ne poate atrage undeva anume,in afara de noi insine si Bunul Dumnezeu!El insa nu ne pune teva pustii in ceafa si nici nu ne incatuseaza,astepta sa ne hotaram noi insine in ceea ce dorim.Fie ca Domnul Dumnezeul nostru sa fie milostiv voua tuturor,precum mie mi-a fost!AMIN!