In urma cu aproximativ 2 ani, auzeam foarte des pe strada, in parc, in mijloacele de transport, tineri care se amuzau si repeteau cuvintele:
nu stiu, nu stiu, cu o voce pitigaiata. Deoarece nu ma uit la TV, decat foarte rar, o prietena mi-a spus ca se amuza de un baiat simplu care a raspuns asa la cateva intrebari puse de un reporter. Intamplator, am gasit un filmulet cu acest baiat si doua lucruri mi-au atras atentia: simplitatea si bucuria lui in felul de a intelege lucrurile, realitatea, alaturi de o decenta in privinta anumitor subiecte, in opozitie cu atitudinea batjocoritoare, prefacuta, a celor care ii puneau intrebarile.
http://www.youtube.com/watch?feature...&v=SamTjXHGBno