Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VIRTUŢILE CIVICE ALE RELIGIEI ŞI ALE ATAŞAMENTULUI FAŢĂ DE NAŢIUNE

Civismul face legătura între interesul personal şi interesul naţional.
Împrejurările actuale nu permit individului să se implice în viaţa Naţiunii.
Avem prin urmare nevoie de civism.
De aceea ar trebui să cultivăm vituţile civice ale Religiei şi ale Patriotismului.

Teoretic riscul blocării mecanismelor sociale din cauza egoismului nostru e mic pentru că avem nevoie de semenii noştri.
Fără ceilalţi suntem slabi dar pentru a le obţine sprijinul trebuie să-i sprijinim.
Descoperim astfel că interesul personal se confundă cu interesul naţional.

Dar practica diferă de teorie.
Suntem mai puţin clarvăzători în realitate.
Singurele lucruri care ne procupă sunt treburile proprii şi confortul nostru material.
Cu greu putem fi convinşi să ne implicăm în viaţa Naţiunii şi chiar dacă dorim s-o facem nu putem.
Viaţa privată ne e atât de activă, atât de agitată, atât de ocupată de muncă, atât de plină de ispite că nu ne mai rămân energie şi timp pentru a ne ocupa şi de altceva.

Consecinţa acestui egoism asocial e dispariţia moralităţii şi materialismul miop, înclinaţii care se pot dovedi distructive pentru Naţiune pe măsura ce Statul preia sarcini de la care noi ne sustragem.
Astfel Statul s-ar putea vedea nevoit să accepte emigranţi străini pentru a evita urmările depopulării Ţării.
Religia şi Patriotismul pot combate o tendinţă atât de funestă.

Într-adevăr Religia şi Patriotismul ne unesc.
Doar Religia şi Patriotismul ne pot determina să avem toţi acelaşi ţel.
Credinţa în Dumnezeu, ataşamentul faţă de Naţiune sunt virtuţi care ne asigură coeziunea.

E puţin probabil să ne mobilizăm vreodată pentru bunăstarea omenirii.
Omenirea e o abstracţie prea insesizabilă pentru mintea omului.
Ar trebui să credem mai curând în ce ne e aproape şi în experienţa concretă.
Bunăstarea, forţa Ţării ne sunt la fel de folositoare ca rezultaele propriei noastre munci.
Dacă lucrurile în Ţară merg bine ne e bine la toţi.

Conducătorii noştri ar trebui să ne regenereze disciplina morală dându-ne motive de mândrie naţională şi mari provocări.
Aş vrea să ni se ofere o idee mai cuprinzătoare despre noi înşine şi despre Patrie.
O mare provocare ar putea fi reconstrucţia industriei noastre grele şi a sistemelor de irigaţie din agricultură.

Să renunţăm la disciplina morală care se naşte din Religie şi din sentimentul naţional înseamnă să ne expunem singuri celor mai mari pericole.
Lipsa credinţei în Dumnezeu şi indiferenţa faţă de problemele Naţiunii scad capacitatea de apărare a Ţării, risc mortal în jocurile de putere internaţionale.
Să nu uităm niciodată tragicul an 1940 când ne-a fost răpită o treime din teritoriul Ţării cu o populaţie de zece milioane de oameni în marea lor majoritate români!

Întreţinerea sentimentului religios şi a sentimentului naţional e condiţia de bază a asigurării linştii în interior şi a păcii în exterior.
Avem aliaţi dar dacă aşteptăm totul de la ei nu ne vor ajuta.
Pe de altă parte sentimentul religios şi sentimentul naţional ne conferă acea nobleţe morală care ne lărgeşte orizontul dincolo de interesele noastre înguste.

Dobreanu Anca