Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Timp de mai multe decenii, societatea a fost învățată de către filozofii raționaliști și psihologii umaniști că „păcatul“ nu există în realitate.



Iisus se afla în Ierusalim pentru a lua parte la sărbătoarea evreiască anuală (Paștele Iudeilor). Atunci a văzut un slăbănog ce se chinuia așa de vreo treizeci și opt de ani. Domnul l-a întrebat daca ar vrea să se vindece. După ce au schimbat câteva vorbe, Hristos îi spune acestuia „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă“. Și îndată omul s-a făcut sănătos. S-a ridicat, și-a luat patul și a umblat. (Ioan 5:1-9)
Întrucât această minune s-a petrecut într-o sâmbătă, conducătorii evreilor au vrut să-l acuze pe Domnul că a profanat ziua Sabatului. Ioan, în scrierile sale, ne spune că evreii l-au persecutat pe Hristos pentru asta și că și-au îndârjit eforturile pentru a-l omorî ( In. 5. 10-18).
După ce a ținut o predică lungă prin care și-a dezvăluit legătura divină cu Tatăl Ceresc, Hristos le-a spus evreilor: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!“ (Ioan 5:39, 40). În această mărturie sunt câteva adevăruri importante ce necesită o analiză mai amănunțită.
Orbirea spirituală
Din afirmația Sa rezultă un adevăr uluitor, și anume că un om poate studia cu sârguință Sfânta Scriptură și totuși să nu ajungă să îl cunoască pe Hristos!
Câți dintre liderii evreilor, mai ales cărturarii, nu s-au lăudat cu numeroasele cunoștințe în domeniul scrierilor sfinte! Și atunci de ce nu L-au recunoscut pe Iisus din Nazaret ca fiind Mesia cel promis, dacă Vechiul Testament era plin de profeții legate de sosirea Sa?
Căci Domnul a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi“ (Luca 24:44).
Motivul pentru care nu l-au putut recunoaşte pe Hristos din Vechiul Testament a fost precum explică Pavel: „până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor“ (2 Cor. 3:15). Ideile preconcepute despre cum ar trebui să fie Mesia şi cum ar trebui să se comporte i-a împiedicat să facă o analiză obiectivă asupra persoanei, cuvântului și operei Domnului.
Când mă gândesc la cercetătorii de astăzi din domeniul religios, care și-au petrecut o viață întreagă învățând ebraica, aramaica și greaca, care au studiat teritoriile și culturile, au devenit experți în exegeză și care totuși nu îl cunosc pe Fiul lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului, mă întristez profund. Cunoștințele care nu sunt puse în practică duc la o judecată mai aspră.
Mântuirea este întru Hristos
Domnul a spus că nu poate exista viață veșnică în afară de El. Într-o epocă în care spiritul pseudo-ecumenismului a pătruns în inimile multora, acest adevăr trebuie adus la cunoștință oamenilor. Fiul lui Dumnezeu nu a făcut nicio justificare pentru afirmația sa:
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.“ (Ioan 14:6).
Mântuirea nu poate fi găsită în altă parte: „Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.“ (Fap. Ap. 4,12)
Dacă pare strict, atunci așa să fie! Problema nu este una ce ține de bigotism, ci mai mult de adevăr. Sunt vorbele lui Hristos adevărate? Dovezile îl vor susține? Totul se reduce la asta, de aceea rolul nostru este să îi apropiem pe oameni de Hristos!
Unii oameni îl resping pe Hristos
Mântuitorul ne învață că oamenii au libertatea de a alege dacă vor sa fie alături de El sau nu. Unele religii susțin însă contrariul. Calvinismul susține că oamenii sunt atât de înrobiți de păcate încât nu pot asculta învățăturile Domnului decât dacă mintea le este luminată de către divinitate. Dar ce înseamnă asta de fapt? Vina pentru transformarea lor religioasă îi este atribuită Domnului, și deopotrivă, El este învinuit pentru că nu le-a salvat sufletele!
Iată însă ce ne învață Sfânta Scriptură. Omul este o ființă înzestrată cu voință proprie, ce poate lua singură decizii. (Gen. 2:16, 17; Is. 7:15; In. 7:17; Ap. 22:17).
Potrivit învățăturilor Bibliei, omul poate decide singur dacă acceptă sau respinge mesajul divin din Evanghelie. Dacă prin necredință sufletele sunt pierdute, Domnul nu poate fi învinuit.
Iisus le-a spus evreilor: „Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!“ (Ioan 5,40)
Dacă mesajul darului lui Hristos este atât de frumos, dacă adevărurile despre viaţă şi moarte sunt atât de puternice, iar binecuvântările Sale atât de motivante, este incredibil cum nişte oameni raţionali pot neglija venirea spre Mântuitorul.

<< continuare >>(Sursa: christiancourier.com; traducerea şi adaptarea: Lucian Filip)