Budism - Mantre

[Florin-Ionut]

Salut Florine,

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul mahaiana il marturiseste pe Hristos prin propovaduirea dragostei pentru toate fapturile, fara deosebire: fie prieteni, dusmani, animale, ingeri sau demoni.

“Nu oricine-Mi zice: Doamne Doamne (Iisus Dumnezeu) va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri."

Acest citat ne învaţă că pe lîngă rugăciune trebuie să lucrăm faptele dragostei, făcînd astfel voia Tatălui. Simpla rugăciune cu cuvîntul, cu buzele, nu este de ajuns.

Problema este că singurul mijlocitor între Dumnezeu-Tatăl şi oameni este Omul Iisus Hristos. El este Raţiunea tuturor lucrurilor, fără ajutorul Lui nu putem face nimic, cu atît mai mult nu putem accede la despătimire sau la mîntuire. Deci explică-mi te rog, unde în teologia budistă mahaiana scrie că Hristos este Fiul Lui Dumnezeu Unul-născut, unde scrie de Jertfa Lui răscumpărătoare, unde este dată măcar o trimitere la Sfintele Scripturi creştine?

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul este pentru cei cu un profil psihologic care inseteaza dupa rationalitatea simtirii si simtire prin ratiune.

Multi nu simt aceasta nevoie, fie pentru ca deja sunt induhovniciti, fie ca resping instinctiv efortul introspectiv, fie ca argumentele simple, axiomatice le sunt suficiente si nu pot intrezari paradigme mai profunde.

Budismul are in plus fata de crestinism, doar din punct de vedere formal, explicatii psihologice precise la modul in care trebuie corectate miscarile mintii.

De exemplu, Sfintii Parinti spun ca nu este buna imaginatia in rugaciune - dar totusi sa-ti "imaginezi" cand te rogi ca esti in prezenta Lui Dumnezeu si ca te asculta. Dumnezeu este imaginat fara forma. Intradevar nu este o imaginatie grosiera (cu forme nascocite detaliate) dar este totusi o imaginatie subtila, creata - activata prin efort propriu, voluntar.
Se pune intrebarea, cat de subtila trebuie sa fie imaginatia pentru ca rugaciunea sa fie curata?

Eu am senzaţia că tu confunzi imaginaţia cu credinţa însăşi. În rugăciune nu trebuie să ne imagimăm cum este Dumnezeu, cum arată Iisus Hristos sau lucruri de felul acesta. Imaginaţia este periculoasă deoarece lăsată liberă poate duce la gînduri de hulă care pe mulţi părinţi îmbunătăţiţi i-au surpat aruncîndu-i în deznădejde, ei neştiind cum să le stea împotrivă. Intervine aici rolul icoanelor care ne dă o idee schiţată (numai la ortodocşi) asupra înfăţişării Domnului Hristos, a Sfinţilor, a Îngerilor, chiar şi despre anumite evenimente importante.

Noi trebuie să avem credinţa că Dumnezeu există, că este în Treime de o Fiinţă, că Iisus Hristos este Cel ce S-a jertfit pentru noi şamd. În rugăciune însă există ispita teologhisirii, adică putem aluneca uşor din rugăciune în meditaţie asupra anumitor probleme dogmatice sau de orice fel ce ţine de teologie. În Sfînta Tradiţie, parcă şi Părintele Cleopa tratează acest aspect al ispitelor subtile care intervin între noi şi Dumnezeu cînd vrem să ne rugăm. Eu unul cred că nu ai citit suficient din Filocalie ca să vezi răspunsul Sfinţilor la probleme de acest gen.

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca imaginatia este suprimata complet, nu mai poate fi activat mental nici macar conceptul de pacatos - pentru ca si acesta depinde de procese psihice de evaluare a unor actiuni in raport cu norme etice. Crestinismul nu ofera un raspuns rational la aceasta intrebare. Tatonarea caii este empirica (in raport cu principii psihologice obiective), bazandu-se exclusiv pe rationamente de ordin dogmatic.

Imaginaţia e una, credinţa şi dogmatica e alta. Rugăciunea necesită doar credinţă şi speranţă că aşa va fi. Iar cînd Îl rogi pe Domnul să te miluiască şi să te mîntuiască, ştie el mai bine cum fără să-ţi imaginezi tu detaliile.

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul este complementar crestinismului prin mai multe repere, unele specificate mai jos:
- invata cum sa te rogi fiind complet fara imaginatie;
- invata cum sa te folosesti corect de imaginatie;
- invata cum sa schimbi sinele cu ceilalti - aceasta invatura nu este explicata in crestinism dar este formulata sub forma de porunca (metoda crestina se rezuma la urmarea exemplului divin);
- cum poti sa-L vezi pe Dumnezeu prin 'perdeaua lumii', cum orice fenomen oricat de marunt ar fi, oricat de potrivnic sau util ar fi iL 'dezvaluie pe Dumnezeu. In crestinism ochii se intorc de la imaginile lumii, se feresc de lume, in budism 'lumea' iL descopera pe Dumnezeu, in fiecare aspect al ei.

Crestinismul este complementar budismului pentru ca invata virtutile prin ochii Lui Dumnezeu:
- invata smerenia prin intelegerea smereniei Lui Dumnezeu;
- invata iubirea prin intelegerea iubirii Lui Dumnezeu.

Nu am înţeles ce este a schimba sinele cu ceilalţi.

De remarcat că există mai multe sensuri ale cuvîntului "lume". Tu înţelegi lumea ca natură, fenomene, totul-înconjurător, în Biblie lumea înseamnă pe de o parte răul infiltrat în creaţie, iar pe de altă parte oamenii. Pe de o parte trebuie să urîm răul, pe de alta trebuie să iubim necondiţionat creaturile Domnului.

În prealabil postat de florin.oltean75

Apostolul Pavel are perfecta dreptate.

Daca cel ce aspira la mantuire nu crede ca Iisus este Dumnezeu, nu poate patrunde esenta virtutilor dumnezeiesti si ramane gol, fara focul nematerial al iubirii. Dragostea dumnezeiasca poate fi inteleasa doar din perspectiva smereniei dumnezeiesti. Deci, practicarea unor virtuţi fără credinţa ca cel jertfit din dragoste este Dumnezeu Insusi - înseamnă ca faptele sunt lucrate fără credinţă, deci fara rodirea intelegerii si dragostei abisale.

A intelege budismul nu inseamna negarea crestinismului.
A intelege matematica nu inseamna negarea Lui Hristos.
Aceasta incerc sa fac sa se inteleaga, prin aceste postari.

Un mare avantaj al budismului este acela ca ajuta la intelegerea Lui Dumnezeu dincolo de ipostas ...si prin ipostas.

"Daca cel ce aspira la mantuire nu crede ca Iisus este Dumnezeu, nu poate patrunde esenta virtutilor dumnezeiesti si ramane gol, fara focul nematerial al iubirii." - Păi nici o religie necreştină nu mărturiseşte asta. Nici măcar religia islamică. Dacă tu ai convingeri personale care invocă o astfel de credinţă - e cazul tău particular şi nu se poate automat generaliza.

"A intelege budismul nu inseamna negarea crestinismului." Corect. A înţelege budismul e una, pe cînd a încerca sincretisme budisto-creştine este cu totul altceva.