Rugaciunea pr. Rafail Noica?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am cunoscut candva un tanar foarte credincios, din nu mai stiu ce confesiune, care m-a rugat sa il ajut referitor la o amintire sacaitoare. Aceasta amintire se referea la un incident pe care il traise intr-o zi cand, pe fondul credintei lui, asa cum era ea, "Hristos" s-a exprimat in auzul tanarului exact cum zice in textul rugaciunii, in cateva locuri. Abia acum cateva clipe, recitind rugaciunea, mi-am amintit de baiatul acela, pe care nu l-am mai intalnit de atunci, sa fie vreo 7-8 ani.
Acea voce pe care tanarul a considerat-o ca fiind a Domnului, i-a cerut in aceeasi forma inima, ceea ce pe mine m-a izbit adineauri... In fine, tanarul acela nu a voit sa-i dea inima si rezultatul a fost ca vocea i-a dat dovezi in plus: tanarul era ca in basme, adica se inalta cand intalnea un om inalt, se micsora cand intalnea un om scund, mainile ii erau ba cat lopata ba cat o nuca, dupa imprejurari...
Inutil sa adaug ca si-a petrecut vreo cateva luni in spitalul de psihiatrie, cu diagnosticul de psihoza cu delir mistic si tulburarea grava a functiilor imaginatiei si ale senzorialitatii.

Din pacate, desi patise ce patise, tanarul nu pricepuse nimic. Imi amintesc ca regreta mereu, tanguindu-se, ca nu i-a dat inima lui "Hristos" atunci cand i-o ceruse. Si credea ca Hristos l-a pedepsit pentru aceasta....

Fereasca Dumnezeu de asemenea rataciri.

Relatarea ta imi aduce aminte de modul in care a aparut cultul "Sfintei Inimi" la catolici, care s-a petrecut printr-o ratacire foarte asemanatoare. Cred ca stim cine sta in spatele respectivului cult, acelasi personaj care soptea si in urechea tanarului din relatarea ta.

Intr-adevar, sa ne ajute Dumnezeu sa ne ferim de asemenea rataciri - care pot patrunde in suflet chiar si printr-o rugaciune.