Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

UNIRE PENTRU TOTDEAUNA


1 august 1917

Draga mea,

Nu mai stau într-o tranşee plină de praf ci pe un pat curat de spital.
Ieri pe la prânz am primit ordin să atacăm o poziţie inamică. Pentru a ajunge la ea a trebuit să evităm obuzele, gloanţele şi să ne croim drum prin sârma ghimpată.

La vreo cincizeci de metri de poziţia pe care o atacam un glonţ m-a lovit în abdomen. M-am prăbuşit zvârcolindu-mă de durere.
Sanitarii m-au luat şi m-au dus la spital.

Spitalul e într-o fostă şcoală pe jumătate arsă. Aici mi s-a spus că glonţul mi-a distrus ficatul şi că nu mai am mult de trăit.

Vă sărut pe tine şi pe copii.
Nu plânge!
Moartea celui care a luptat pentru Patrie nu e cu adevărat moarte ci opusul ei.
O astfel de moarte învinge moartea şi-i dă un sens pe care altfel nu l-ar avea.

Locotenent Amariei Dumitru, regimentul 42


9 august 1917

Draga mea,

Îţi scriu ca să-ţi spun că nu mai întorc acasă.
Te rog nu plânge, fii tare.

În timpul ultimului atac o schijă mi-a retezat braţul stâng şi rana mi s-a infectat.
Medicii spun că mai am doar câteva zile de trăit.
Când vei primi scrisoarea mea probabil că voi fi mort.

Spun-le copiilor că mi-am făcut datoria şi când vor fi mari îndeamnă-i să urmeze o şcoală militară.
Vom avea o Ţară mare, frumoasă şi bogată şi va trebui s-o apărăm.

Te iubesc.
Am fost atât de fericiţi împreună!
Mă alină gândul că ne vom revedea cândva în rai. Atunci eu nu voi mai muri şi tu nu vei mai plânge.
În ultimele mele clipe îţi voi rosti numele.

Rămâi cu bine!
Dumnezeu să vă ajute pe tine şi pe copii.

Soldat Culea Petre, regimentul 35


Ei au luptat şi au murit ca să fim uniţi.
Să le cinstim memoria rămânând uniţi.
Unire acum, unire pentru totdeauna.
TRĂIASCĂ ROMÂNIA!