Postul Craciunului

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Acum sa nu va suparati pe mine, dar oare va sti nepotelul dvs., cand va creste mai mare, ca se cuvine sa posteasca, daca nu va vedea pe nimeni in jur facand asta, in prezenta lui? Eu, cand eram mica, ii vedeam pe toti ai mei ca tineau post si ca imi faceau mancare de dulce special pentru mine. Apoi ne ceream iertare unul de la altul, mergeam cu totii la spovedit si la impartasit. Cand am crescut mai mare, pe la 10-12 ani, desi nu imi spusese nimeni niciodata ca ar trebui sa tin post, am inceput sa ma simt prost ca bunica facea mancare special pentru mine si ca toti ceilalti mananca alta mancare. Asa ca le-am spus ca vreau si eu sa tin post cu ei, iar bunica a fost cea mai fericita. Eu ma simteam foarte bine, ca intrasem in randul lumii, cum se zice. Dar daca nu i-as fi vazut pe ai mei infranandu-se, in timp ce eu mancam ciocolata si carne de pui, nu cred ca as fi tinut.
Pana la urma, e si o parte didactica in actul postirii, in mod constient sau nu.

Aici trebuie sa-i dau dreptate lui Glykys,chiar daca la inceput mi-am aratat adeziunea pt Miha-Anca.
Desigur ca exemplul in familie conteaza foarte mult dar si suportul.Femeia tine casa,ea face mancarea,de multe ori ea impune ce se mananca.
Eu asa am inceput cu posturile de mic copil,pt ca la noi se tineau miercurile si vinerile.
Chiar daca unchiul meu nu dadea pe afara de credinta ,cel putin ,de voie de nevoie manca de post Miercurea si Vinerea pt ca mancare de post era pe masa.
Un singur lucru,m-au invatat gresit: sa nu tin posturile intregi,ci doar prima si ultima saptamana(probabil pt ca eram copil).