De ce "Tatal nostru"?

[eliza-georgiana]

Vocaţiile proprii bărbatului şi ale femeii se formulează prin două limbaje: un limbaj trinitar pe de o parte, pentru că fiinţa umană este după chipul lui Dumnezeu, masculinul reflectând mai curând Logosul, iar femininul Pneuma; pe de altă parte, un limbaj hristic, pentru că Hristos recapitulează umanul integral, masculinul găsindu-şi arhetipul în Ioan Înainte-Mergătorul (şi
familia lui spirituală de la Ilie la martorii Apocalipsei), iar femininul în Maica lui Dumnezeu şi Femeia înveşmântată în soare...

Dumnezeu a creat omenescul - ha adam - masculin şi feminin. Luând nu o coastă (fr. côte), ci o parte (fr. côté), o jumătate a acestei realităţi încă insuficient diferenţiată, El pune femeia faţă în faţă cu bărbatul. Şi aceasta este descoperirea unui altulia, ce suna cunoscut - „os din oasele mele şi carne din carnea mea”. Se văd corespondentele teologice: taina Treimii, Dumnezeul inaccesibil care se face împărtăşibil. Iubirea omenească, în plenitudinea ei originară, reflectă Comuniunea Trinitară; alteritatea lui Dumnezeu este cea care întemeiază alteritatea umană, alteritatea celuilalt iar harul Său întemeiază întâlnirea...

Harul care il daruie Hristos ca celula iniţială se plasează în inima căsătoriei - „Taină a iubirii”, după minunatul cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur: Comuniunea conjugală este înălţată la rangul de imagine profetică a Împărăţiei lui Dumnezeu: unitatea universală refăcută, comuniunea Masculinului şi Femininului devenite una în Dumnezeu.

Scopul vieţii creştine este de a face din orice fiinţă umană o mamă, predestinată
tainei naşterii: „până ce Hristos va lua chip în voi”. Sfinţirea este lucrarea Duhului care înfăptuieşte naşterea minunată a lui Iisus în adâncul sufletului....
http://www.parohiaortodoxatrento.com...na-Iubirii.pdf
Tatal mai reprezinta si capul familiei - autoritate suprema - iar femeia o vesnica iertare (care mama nu iarta totul copiiilor ei?)
spor la lectura :)