Fiecare are o pereche pe lumea asta?

[sophia]

Mai intai cred ca exista o confuzie aici:

suflet pereche - cred ca se refera mai degraba la persoana potrivita.

Mai apoi exista aici doua probleme:

- gasirea drumului potrivit in viata (casatorie, singuratate, manastire etc.)
- gasirea partenerului potrivit

A treia problema ar fi: este cu ajutor de la Dumnezeu sau nu.

Si acum:

1. De vreme ce fiecare din noi ne-am casatorit cu cineva si ne simtim bine asa, inseamna ca: am fost facuti pentru casatorie si nu pentru manastire si ca am si gasit persoana potrivita. Si eu o numesc totusi suflet pereche. Caci asa si este. Nu poti iubi decat un suflet asemanator tie, un suflet pereche.

Nu prea inteleg de ar fi asta incompatibil cu credinta/ortodoxia. Si un preot de mir se casatoreste cu un suflet pereche si formeaza o pereche. Nu?

2. Din cate am citit si observat eu, drumul iti este dat de foarte timpuriu. Si cred ca aici este primul pas la care vorbim de talantul dat de Dumnezeu.
Unuia i-a sadit (chiar de la nastere) in suflet talentul/talantul monahismului, altuia preotiei, altuia al unei alte profesii.

Mai rar afli la varsta mai inaintata ca doreesti alt drum, si faci o cotitura.
Pe firul "Drumul spre monahism" se mai discuta despre acest lucru.

3. Multi preoti ortodocsi spun ca Dumnezeu stie drumul tau inainte sa te nasti, cand te afli abia in pantecele mamei.

Dumnezeu iti da un talent sau un talant. Mai departe tu trebuie sa-ti alegi un drum. Poate sa te mai abata, sa-ti mai arate si alte drumuri posibile, sau nu.

4. Si eu mi-am pus la un moment dat intrebari de genul celor din postarea initiala. Pe undeva cineva mai sus are dreptate. Unul ajunge mai devreme la casatorie, altul mai tarziu, altul niciodata. De ce? Asa vrea Dumnezeu.
Si poate ca uneori este mai bine asa. Ca in povestea cu avionul.

Este aceeasi explicatie ca si pentru alte lucruri: de ce unul are copil si altul nu, sau altul are multi, de ce unul e bogat si altul nu, sau alte intrebari existentiale.
Nu stim noi voia lui Dumnezeu si nu putem s-o aflam.
Fata din povestirea de mai sus a aflat totusi ceva.
Si poate ca totusi a devenit stewardesa, sau poate ca nu. Depinde de taria ei.
In poveste altceva este clar - a fost mai bine ca a intarziat, ca n-a fost la bordul acelui avion mult tanjit. Oricat a certat-o seful.
Dumnezeu a avut alt plan cu ea, si nu sa o ia la acel moment.

Casatoria trebuie sa se bazeze pe iubire, partenerii trebuie sa fie potriviti.
Si aici este lucrul lui Dumnezeu. El stie cand si pe cine iti da.
Si daca iti da la 40 sau 50 ani, poti fi si atunci fericit. Mai infiezi un copil, sau stai fara. Dar nu mai esti singur.
Sigur uneori nu mai avem rabdare, suntem deja foarte copti si vrem sa pe cineva si vrem sa nu mai fim singuri.
Si mai este si modelul altora.
Dar cati nu se casatoresc repede si ...sfarsesc la fel casatoria.

Si mai trebuie sa facem si noi ceva pentru a ne gasi sufletul pereche. El se afla undeva, iar noi trebuie sa-l cautam. Nu ne pica in brate.
Iar Dumnezeu ne ajuta si El.

Si spunea cineva sa ne concentram pe Dumnezeu. O.K. Dar asta nu ne impiedica sa facem ceea ce si El isi doreste: sa fim activi, sa muncim, sa ne facem o viata (in cumintenie si smerenie). Nimic nu exclude credinta, toate (cele bune) se imbina cu ea.

Rabdare, rabdare. Si cautat. Si rugat la Dumnezeu (exista rugaciuni si biserici unde se fac rugaciuni pentru casatorie)