Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioanna

Si eu ma intreb cum inteleg budistii cuvantul "Dumnezeu", toata invatatura lor pare axata pe cunoasterea de sine, nu drumul spre Dumnezeu prin cunoasterea de sine http://www.buddhanet.net/ans73.htm

Un singur cuvant poate fi interpretat intr-o multitudine de feluri, chiar daca denomineaza un aspect discret, vizibil, al realitatii.

Insa ce putem spune despre cuvintele care denomineaza adevaruri ascunse, profunde, greu accesibile.

Fiecare minte il abordeaza in felul ei specific.

Construieste progresiv abstractiuni functie de experienta cognitiva si puterea de patrundere (abilitatea de a sesiza diferente fine ale particularitatilor).

Ce intelegere poate sa aiba un om care aude prima sau a doua oara cuvantul "Dumnezeu?"
Dar unul care-si dedica intreaga viata studiului si rugaciunii?

Exemplul care l-ai dat apartine scolii budismului Theravada ("budismul batranilor").

Aceasta exerseaza trezvia mintii prin doua etape: shamata (linistirea) si vipasiana (introspectia abisala a sinelui).

Cuvantul cheie/ marea poticnire atat in interpretarile teiste/filosofice dar si in fizica cuantica este verbul "A EXISTA".

O minte obisnuita afirma cu usurinta "Piatra exista". Si daca este contrazisa in aceasta afirmatie reactioneaza violent.

O minte cu mare putere de cognitie nu poate sa afirme ca "Piatra exista" cu aceeasi intelegere pe care o face o minte obisnuita... Se afla in dilema, pentru ca la nivel esential aceasta nu vede nicio piatra.
Nu are un cuvant conventional acceptat si recunoscut de celelalte minti, prin care sa denomineze starea corecta de existentialitate sau non-existentialitate a pietrei.

Eu, personal, cred ca Budha si Iisus au indicat oamenilor aceeasi cale mantuitoare:


Iisus:
" Nu va veti ruga nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim...inchinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr"


Budha:

"Gripped by fear men go to the sacred mountains,
sacred groves, sacred trees and shrines".

Personal ma simt mai legat, prin crestinism, de budismul Mahayana.
Theravada este in opinia mea o mica parte din Mahayana, insa una esentiala.

Sfatul meu este sa nu ne poticnim din prima de cuvinte,
ci sa incercam sa ajungem la miezul lor.

Sa incercam sa le analizam cu obiectivitate, fara prejudecati.