Este pacat sa ramai in tara?

[Claudiu_FT]

În prealabil postat de bmd

Omul trebuie sa munceasca ca sa traiasca dar cind muncesti sa supravietuiesti asta nu se mai cheama viata!
Sincer imi este mila de cei ramasi in tara (si eu am toata familia acolo) dar nu-i pot intelege pe cei care ramin din patriotism chinuindu-se pe ei si pe copiii lor.

"In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". (Facere 3:19)

Din cate am observat eu, cei care se duc in alte tari sunt aceia care viseaza la o viata de abundenta lipsita de griji materiale. Visul american (occidental) e foarte ispititor.

"Natiunea nu este o intovarasire economica de productie si consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective si egoiste, ci este un mare suflet rezultand din sufletele tuturor, stransa impreuna de amintirile trecutului, de primejdia prezentului si aspiratiile viitorului." Barbu Stefanescu Delavrancea

Hai sa nu inlocuim a fi cu a avea. Multi inteleg prin saracie, lipsa unor lucruri pur aditionale fata de cele ce au cu adevarat nevoie. Saracia pentru unii e lipsa de abundenta pe care o poftesc. Multi se plang de saracie si de lipsuri incat rar aud pe cineva care sa fie multumit cu putinul ce-l are.

Eu cred ca Dumnezeu tine aceasta tara smerita si lipsita de anumite excese materiale caci doreste mantuirea multora din acest teritoriu. Unii uita ca cel ce o duce usor in viata asta ii se va cere socoteala mult mai drastica in viata viitoare.

"Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu." (Matei 19:24)

As fi ipocrit sa zic ca nu sunt tentat sa plec, dar mai mult as face-o pentru o experienta culturala, pentru progresul meu intelectual, insa aici e identitatea mea si aici as vrea sa imi intemeiez o familie. E o scuza ipocrita sa zici ca vrei pentru copiii tai ceea ce nu ai avut tu, iar in clipa urmatoare povestesti cu nostalgie cat de frumoasa era copilaria in simplitatea ei materiala cu care ne-au crescut parintii nostri.

Nu stiu cine a zis vorba asta: "Poate copilul meu nu o sa fie un om mare, insa vreau sa fie un om cumsecade''.

Oare care e mediul ideal pentru copiii nostri ca ei sa ajunga ''oameni cumsecade''? Un loc strain, departe de spiritualitatea stramosilor, unde e rasfatat de toate deliciile materiale? Sau un loc unde sa se vorbeasca limba parintilor si a bunicilor, unde e inconjurat de Bisericile unde stramosii s-au rugat pentru noi; greutatile ii invata sa fie oameni puternici, iar nedreptatile sociale sa le aduca aminte ca toate sunt din voia lui Dumnezeu si ca va veni rasplata pentru fiecare?

Asta e opinia mea! Toate cele bune!