![]() |
![]() |
|
|
|
#11
|
|||
|
|||
|
Citat:
De asmenea este de observat ca o persoana care cere dragoste catre cei din jur, e prea preocupata de asta ca sa mai ofere dragoste catre cei din jur - astfel, intre generatii, daca parintii cer dragoste copilului dar nu ii ofera, normal ca si copilul o sa creasca cu o lipsa de dragoste (cu o frustrare), cu vreun sentiment ca nu s-a ingrijit nimeni de el (ca parintii i-au cerut in loc sa ii dea), iar mai tarziu va avea si el la randul lui aceeasi mentalitate de victima care cere dragoste si posibil sa faca la fel copiilor sai (pt ca va cere si el la randul sau de la toti din jur). Nu sint psiholog (Cezar ne-ar putea lumina cu explicatii stiintifice), insa din exterior si de la distanta, asa imi pare. Poate mai bine le dai acel lucru sufletesc pe care il cer (un altfel de milostenie - una nu materiala, ci ocrotirea incurajarii, care poate le-a lipsit - ca vor putea sa isi depaseasca problema? / dragostea catre aproapele?) si poate asa rupi cercul asta vicios (daca hranesti cu dragoste macar copii sa creasca fara lipsa asta, atunci poate opresti intinderea pe generatii?
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. |
|
|