acea putere si egoismul

[FLeure]

Citeam in legatura cu niste canoane, in spiritualitate risti sa devii puternic,invincibil.Practic mintea ta poate fi invinsa dar niciodata infranta si totul se poate cuceri in fata inimii tale pentru ca ai pasiune.Pentru ca suferinta ta trebuie sa nu aiba limite,tu trebuie sa nu ai limite.sa nu fii ingaduitor cu tine ci Dumnezeu sa fie, pentru ca tu trebuie sa urmezi.Sa jertfesti oarecum,dand maximul din tine,urmand.Si daca stim ,,calea spre Dumnezeu este crucea de zi cu zi'',uneori ne putem gandi,groaznic,ca religia noastra e un fel de a fi puternici,ca a fost salvarea de la animalitate(voi uita ce am fost,voi crede ca a fost o solutie),ca ne-am folosit de ea ca de un sistem de aparare,ca am devenit puternici de pe urma Lui Dumnezeu, transformandu-L pe Dumnezeu in concept cultural tocmai din cauza propriei noastre mandrii.Ce trebuie sa faci ca sa ramai umil, si pentru a nu te mandri deodata cu ce ai devenit prin pocainta si sa nu cazi?
nu am facut nimic,nimic nu mi-a apartinut dar numai placerea,insusirea etc m-au facut sa simt ca eu am facut tot,sa uit ca am umblat pe planul lui Dumnezeu,nemerituos si sa-L consider ca pe un concept ajutator. deci ce faci pentru ca la un moment dat ti-e clar in minte ca si pacatul ca vei fi pedepsit pentru orice trufie ascunsa..
apoi mi-e groaza de mine sa ma gandesc vreodata ca pot trece peste orice pentru ca am crestinism cand sunt lipsit de constiinta slabiciunii,ma cred de o altfel de natura si nu am decenta si onestitate