Postul meu ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Erau odata ca niciodata doi prieteni care pe o vreme secetoasa strabateau desertul.Ei isi tot povesteau unul altuia multe si ca de multe ori in astfel de situatii au ajuns sa se certe.Unul dintre ei furios i-a tras celuilalt o palma in focul disputei.Cel lovit nu a spus nimic ci s-a aplecat si a scris pe nisip:,,Azi prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".Ajunsi la o oaza si vrand sa faca o baie pentru a se racori,cel lovit a alunecat si era sa se inece.Prietenul sau a sarit dupa el si l-a salvat.Dupa ce si-a revenit cel lovit a luat o piatra si a inceput sa scrijeleasca cu ea pe o stanca din apropiere:,,Azi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viata".Celalalt l-a intrebat:,,De ce prima data,cand te-am lovit,ai scris pe nisip si acum pe stanca?".Celalalt i-a spus:,,Cand cineva te raneste fapta lui sa o incredintezi nisipului,de unde vantul iertarii o poate sterge.Cand insa cineva iti face un bine sa sapi asta in stanca pentru ca nici macar timpul sa nu stearga asta".

Aminteşte-ţi de nedreptăţile tale!


Când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţa să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: „Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Şi pentru a primi iertarea greşelilor noastre trebuie să iertăm nedreptăţile şi supărările făcute nouă de către cei din jurul nostru, ţinând minte cuvintele Domnului Care spune: „Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl Meu cel din Ceruri vă va ierta greşelile voastre; iar dacă nu veti ierta oamenilor din inima voastră greşelile lor...”.
Groaznic și înfricoşător este acest cuvânt! Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, şi să renunţăm la pretenţiile noastre iubitoare de sine, care caută dreptate omenească. Într-un cuvânt să ne îngrijim ca să nu se refere şi la noi mustrarea apostolică: „Căutând să aşeze dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus”.
Iar adevărul lui Dumnezeu stă în faptul că atunci când suntem „loviţi peste obrazul drept” să ne amintim faptele noastre din cealaltă parte.
Pace vouă!


(Sf. Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia ceștină, p. 158)